Despre pasajul subteran: bine că s-a terminat!

Un singur lucru, dar, de fapt, esenţial, a omis să spună în faţa ziariştilor ing. Marian Tuzluc, managerul de proiect din partea Mitliv, constructorul pasajului subteran de la Universitate, denumire sub care este cunoscut: să ceară scuze craiovenilor pentru perturbarea traficului rutier pe o perioadă mai mare decât era preconizată. Să ceară scuze şi pentru ritmurile de lucru anemice, deloc susţinute, „de melc” de pe şantier, prin insuficienţa utilajelor, nefolosirea optimă a timpului de lucru, oprirea activităţii în zilele de sâmbătă şi duminică, probabil din raţiuni economice, organizarea defectuoasă de şantier s.a.m.d. Aplicarea unor restricţii de trafic şi în ziua inaugurării, sub pretextul aberant, realmente ilogic, al expunerii utilajelor care au lucrat la pasaj, cu aprobarea de rigoare, nu a făcut decât să consfiinţească dictonul „sfârşitul încununează opera”. Adică proferarea a încă unei şarje de vorbe de duh, fiindcă pe strada „A. Macedonski” ambuteiajul a durat ore în şir. Cât priveşte cinismului ing. Marian Tuzluc de a povesti că s-a muncit „24 de ore din 24, şapte zile pe săptămână”, ca să reuşească respectarea graficului de lucrări, probabil că s-a gândit că are în faţă persoane care locuiesc exclusiv în alte oraşe ale ţării, nicidecum în Craiova. Fiindcă n-a fost doar o minciună. Oribilă. A fost o formă de delir. Unele date tehnice despre respectiva lucrare de anvergură s-au spus deja şi nu mai trebuie reluate. În ce măsură „pasajul subteran” va contribui la fluidizarea circulaţiei, într-un punct rutier care nu ridica probleme de excepţie municipiului nostru, rămâne de urmărit prin determinările specifice de trafic, adică debitul de circulaţie şi densitatea circulaţiei. De fapt, proiectul în sine suporta destule corecţii, din capul locului, fiindcă benzile de circulaţie sunt reduse la minimum, în raport cu standardizarea europeană, separatorul de sensuri, pe lângă configuraţia geometrică asimetrică, este nejustificat de lăbărţat, aidoma unui loc de promenadă, ca să nu mai vorbim de circumferinţa aiuritoare a sensurilor giratorii, a insuliţelor otova, răpite carosabilului pentru a fi destinate spaţiilor verzi, umplute cu panseluţe de sezon. Costurile lucrării, deloc o bagatelă, au fost finanţate precumpănitor din fonduri europene. Dar s-a lucrat în „ritm de melc”, reiterăm sintagma, şi, dacă putem vorbi de o împlire, aceea nu e decât una singură: „bine că s-a terminat”. Liviu Cioană, managerul firmei Mitliv, a spus şi el câteva vorbe de circumstanţă la momentul inaugural. Gest firest. Dar a spus numai bazaconii. Timp de un an şi trei luni, perioadă care a părut o veşnicie, cei care locuiesc în zonă au trăit un coşmar din cauza traficului dezechilibrat (în această parte a Craiovei). Într-un asemenea context, gestul primarului Lia Olguţa Vasilescu de a nu onora cu prezenţa momentul inaugurării are deplină justificare, fiindcă oricum nu se putea alătura, în virtutea bunului simţ, gargarei exprimate. Urmează o perioadă de garanţie, întinsă pe doi ani. Anumite corecţii vor trebui aduse, deşi contravaloarea acestora va fi suportată exclusiv de la bugetul local. Oricum, participanţii la trafic nu au, deocamdată, motive de încântare la traversarea acestui pasaj, care a presupus, neîndoielnic, o muncă asiduă. Dar prost concepută şi rostuită.