Nici 4.000 de bilete se vânduseră până aseară pentru meciul de pe „Naţional Arena”, care va fi aproape pustie în seara aceasta, deşi România debutează pe teren propriu într-o campanie preliminară. Absenteismul este cauzat în primul rând de faptul că românii nu au o cultură pentru susţinerea echipei naţionale. Aproape peste tot în lume se umplu arenele indiferent de forma echipei, de locul de disputare sau chiar de scor. Românii vin la meci doar dacă e unul important, iar spectacolul trebuie să vină din teren, ei nu ştiu să-l provoace şi să-l încurajeze din tribune. Acum avem şi câteva stadioane moderne, care îţi oferă tot confortul pentru a te desfăşura în voie la un meci internaţional. Nici scandalurile, interesele şi mizeria din fotbalul românesc nu pot fi invocate pentru a-i evita pe tricolori. După acest principiu, „squadra azzurra”, finalistă la ultimul Euro, ar fi trebuit abandonată de tifosi. Există şi explicaţia lipsei performanţelor şi a unor jucători spectaculoşi, însă nici „Generaţia de Aur” nu beneficia de arene pline când întâlnea out-sideri. Poate fi invocată şi lipsa respectului pentru public şi a unui minim interes de a-l atrage către naţională, mai ales în momentele dificile. Însuşi Piţurcă spunea ieri că pentru el 1-0 sau 4-0 cu Andorra e acelaşi lucru, deşi după meciul de la Tallin făcea apel pentru susţinerea în masă a tinerilor pe care i-a drapat în tricolor. Ori, 1-0 sau 2-0 cu bucătarii din Andorra în condiţiile unei evoluţii fade ar smulge câteva huidiueli şi de la cel mai indulgent suporter. Şi FRF are o strategie de marketing cel puţin ciudată. A scos la vânzare acele pachete promoţionale tocmai pentru a atrage publicul şi la meciuri care nu suscită interes, însă cu această ocazie a îndepărtat naţionala de provincie. Un meci cu Andorra ar fi înţesat stadionul Petrolului la prima strigare. Şi în ţară s-a investit în infrastructură, în arene competitive, iar tocmai provincia este cea care dă campioane din 2008 încoace, performanţa ocolind capitala. Superstiţiile şi comoditatea ne pot încălzi preţ de unul sau câteva meciuri, însă nu reprezintă soluţia, iar naţionala trebuie lăsată să meargă şi ea către public. Însă în primul rând suporterii trebuie să ofere, fiindcă au de unde lua înapoi. Acum 4 ani, românii s-au revărsat către Elveţia şi Austria, ridicându-se, prin număr, look şi comportament, la un nivel înalt, peste cel etalat de favoriţi. Înainte de a spune „pas” unui tichet pentru un meci cu Andorra fanii ştiu că o aventură braziliană, deşi mai puţin accesibilă, poate fi memorabilă. Dar până la a te angrena într-o samba lângă „Maracana” trebuie să-ţi testezi rezistenţa la răguşeală şi la meciuri precum cele cu Andorra sau Estonia. Oricât de exotice ar fi denumirile lor şi ale componenţilor sau cât de modest ar fi CV-ul cu care se prezintă, suporterul naţionalei trebuie să conştientizeze că în primul rând se reprezintă pe sine. Fiindcă dacă fanii de pretututindeni s-ar ghida după performanţe şi s-ar eschiva pretextând lipsa rezultatelor, unele naţionale ar fi trebuit desfiinţate.
