Modificarea anexată hotărârii iniţiale a CCR este… inadmisibilă

Povestea e de acum ştiută. Hotărârea nr. 3/2 august a.c. a CCR a apărut în Monitorul Oficial nr. 546/3 august. Modificarea anexată ulterior corpului acestei hotărâri s-a publicat în M.O. nr. 556/7 august. Cum această inserţie de câteva rânduri, fără nici o deliberare, dădea peste cap întreg eşafodajul logic anterior, convenit de judecătorii constituţionali, nu purta pe adresa CCR remisă secretarului general al Guvernului, în vederea publicării în Monitorul Oficial, decât o semnătură indescifrabilă „pentru” preşedintele Augustin Zegrean, aparţinând judecătorului de serviciu Mircea Ştefan Minea, ea nu trebuia admisă spre publicare. Este opinia maestrului Ion Predescu. „Modificarea”, botezată erată, avea nevoie de prezenţa plenului celor 9 judecători şi votul celor 2/3 prevăzuţi de lege în materia referendumului. Fiindcă „modificarea”, în fapt un simplu enunţ, cu valoare concluzivă, nu are continuitate logică cu argumentaţia precedentă, care ajunsese la o altă finalitate, şi pare conceput şi strecurat artificial, bulversând esenţial întreg sensul hotărârii. A spune că ne aflăm în faţa unei premeditate intervenţii de mutilare „chirurgicală” a unei decizii de o covârşitoare importanţă, prin comandă politică, nu este deloc nepotrivit. Şi iată ce precizează art. 46 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale: „În cursul şedinţei publice, magistratul-asistent va consemna în registrul de note, numerotat şi sigilat, numărul dosarului, susţinerile orale ale părţilor şi ale procurorului, măsurile dispuse de Curtea Constituţională, precum şi alte aspecte rezultând din desfăşurarea dezbaterilor. Pe baza acestora, magistratul asistent va întocmi încheierea de dezbatere. Registrul de note se păstrează în arhiva Curţii timp de 5 ani de la data ultimelor note scrise”. Cu alte cuvinte, se consemnează totul, adică orice opinie, şi nici o decizie nu are caracter aleatoriu. Precizările publice făcute de judecătorii Ion Predescu şi Tudorel Toader, pe marginea celor survenite ulterior şedinţei de plen din 3 august a.c., au impus convocarea de urgenţă a CCR în şedinţă extraordinară, pentru marţi, 14 august a.c. Situaţia a devenit realmente inflamată. Şi fără precedent. Ministrul delegat pentru Administraţie, Radu Stroe, a susţinut, ieri, într-o conferinţă de presă la sediul MAI, că „erata CCR este un fals”. Admiţând că judecătorii Curţii Constituţionale ar fi avut intenţia să modifice hotărârea propriu-zisă prin anexarea unor texte noi, acest demers nu se putea realiza legal decât prin noi dezbateri în plenul Curţii şi o nouă hotărâre, cu motivarea îndreptăţită a schimbării de optică. Ceea ce ar fi atras decredibilizarea totală a acestei instanţe constituţionale. Dar asta este o altă discuţie. Prin ceea ce s-a întâmplat, „rolul politic” a precumpănit grav în cadrul sintagmei de autoritate publică politico-jurisdicţională. La îndoială a fost pusă tocmai independenţa sa faţă de orice autoritate publică. Curtea Constituţională şi-a protejat în timp, cât a fost posibil, imaginea de garant al supremaţiei Constituţiei. Din păcate, credibilitatea ei este acum în grea cumpănă. Şi nu se poate regăsi, la parametri impuşi de statul de drept, decât prin aportul onest, dezinhibat, excedând orice parti-pris politic, al celor 9 judecători. Contextul politic nefericit în care ne aflăm apasă, de bună seamă, pe umerii lor şi scandalul fără precedent iscat, cu toate ingredientele lui, impietează asupra oricărui raţionament normal.