Donald Trump a găsit G20, de la Hamburg, ca fiind „fantastic”. Un termen fetiş, spun cei care îi urmăresc şi analizează, cu atenţie, fiecare afirmaţie. Un clişeu verbal până la urmă. Totul a fost „fantastic”, îi mărturisea Angelei Merkel. Duminică dimineaţă, pe contul Twitter, bilanţul său la G20 era considerat „un mare succes pentru SUA”, explicând că trebuie reparate numeroasele acorduri proaste din trecut. O întâlnire cu Abdel Fattah al-Sisi, preşedintele Egiptului, nu demult, îi oferea prilejul să îl considere „un tip fantastic”. Despre Brexit acelaşi clişeu, ca şi despre Papa Francois. Şi totuşi Hamburgul s-a aflat timp de două zile în stare de asediu. O cvasi-stare de urgenţă: vitrine sparte, distribuitoare de bilete si parkmetre scoase din uz, mobilier stradal deteriorat. Cartiere ale marelui oraş (cu o populaţie de peste 1,7 milioane locuitori) literalmente devastate. Cum a fost posibil aşa ceva şi cine este responsabil? Iată întrebări de actualitate, după G20, calificat un eşec, un fiasco, un dezastru, din cauza violenţelor exacerbate, în care au plonjat câteva cartiere, fief ale extremei stângi. Poliţia a ripostat cu tunuri cu apă şi gaze lacrimogene. Pentru guvern explicaţia e simplă: manifestanţii de extremă stângă sunt vinovaţi. Nicio explicaţie nu este, până la urmă, suficientă. Şi nici convingătoare. Numeroase critici îl vizează pe primarul social-democrat (SPD) al Hamburgului, Olaf Scholz, care asigura, anterior, că poate oferi securitate deplină. Nu numai un spaţiu de cazare suficient. Apoi, prioritară a devenit protecţia participanţilor la summit şi abia apoi protecţia propriilor locuitori. S-au manifestat falii în materie de securitate. Şi asta la poliţia germană.
Manifestanţii au pledat pentru solidaritate fără frontiere, scandând sloganuri anticapitaliste, denunţând emigranţii înecaţi în Mediterană, imensele cheltuieli de înarmare, inegalităţile sociale şi minciunile pe încălzirea climatică. Bilanţul summit-ului G20 este neclar. Gravele violenţe, între forţele de ordine şi militanţii de extremă stângă, anunţă tensiuni şi pe viitor. S-au cheltuit peste 300 milioane de euro pentru organizarea G20 şi circa 200 de poliţişti sunt răniţi, 300 de persoane arestate, fără a se mai lua în calcul considerabilele pagube materiale. Elicopterele au survolat în permanenţă marele port, „Poarta către lume”, cum este denumit Hamburgul. Şi concluziile? Ele sunt departe de a fi optimiste. Mai degrabă sunt neliniştitoare. Cancelarul Angela Merkel, prin talentul său de bună gazdă, a evitat izolarea SUA, care ar reduce sensibil puterea Occidentului. Compromisul de faţadă, convenit pe comerţul internaţional, care pe de o parte reafirmă lupta contra protecţionismului şi pe de altă parte autorizează apărarea contra practicilor comerciale neloiale, anunţă viitoare confruntări între americani, chinezi şi europeni. Totul ar presupune un front unit, dar deplin unit, al „celor 19” pe Acordul de la Paris privind încălzirea, care izolează SUA, dar deja se zăresc… fisurile. Duminică, Recep Tayyip Erdogan, preşedintele Turciei, a anunţat că nu va ratifica Acordul de la Paris, în timp ce Emmanuel Macron promite o nouă reuniune pe această chestiune, pe 12 decembrie a.c., la Paris. Duminică, presa americană a insistat pe „amploarea dezacordurilor de la G20” sau „prăpastia deschisă între SUA şi restul lumii” (Washington Post). Se vorbeşte chiar de un G19, fără SUA, dar aşa ceva ar face totul lipsit de sens. Şi totuşi, Donald Trump a reputat o victorie pe chestiunea comerţului cu oţel, textul final evocând necesitatea reducerii supraproducţiei în acest domeniu. Întâlnirile bilaterale între liderii lumii, prezenţi la acest summit, şi, bineînţeles, rendez-vous-ul, tete-a-tete, între Vladimir Putin şi Donald Trump, pe durata a două ore şi un sfert, au conferit nota de interes aparte acestei ediţii a G20. Despre care se va mai vorbi.
