Decizia Curţii Constituţionale privind Legea referendumului, prin care poate fi demis preşedintele Traian Băsescu, sună clar: referendumul este valid dacă la el participă cel puţin jumătate plus unu din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente. Adică circa 9 milioane de votanţi. Imediat, liderii USL au ieşit în conferinţă de presă şi au spus că referendumul (plebiscitul) se va desfăşura în conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.41/2012. Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) nu recomandă un cvorum (prag, procentaj minimal) de participare, întrucât îi asimilează pe cei care se abţin cu partizanii votului negativ, şi nici un cvorum de aprobare (acceptarea, de către un procentaj minimal din numărul alegătorilor înscrişi), încât riscă să creeze o situaţie politică dificilă în cazul că proiectul este adoptat cu o majoritate simplă, inferioară însă cvorumului (pragului) necesar. În cazul demiterii preşedintelui, orice abordare nu poate adopta decât principiul simetriei juridice: preşedintele suspendat poate fi demis cu majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul ţării, ale cetăţenilor care au participat la referendum (vezi conf.univ.dr. Ştefan Deaconu, „Constituţia României, comentariu pe articole, pp.900”). Fiindcă n-a fost ales cu jumătate plus unu din numărul alegătorilor înscrişi pe liste. Problema în discuţie imediată este actualizarea şi perierea listelor electorale de autorităţile competente, în primul rând Autoritatea Electorală Permanentă, ca să aflăm cu exactitate câţi suntem. Mai ales că datele ultimului recensământ al populaţiei încă n-au fost validate de Institutul Naţional de Statistică. Nu poate scăpa atenţiei impunerea unui prag imperativ de participare, de către CCR, pentru legitimarea referendumului, dar trebuie avut în vedere că şi intenţia de demitere a preşedintelui nu poate fi bagatelizată. Aşadar, vara asta n-are importanţă cine poartă sau nu poartă alb, ci, mai de grabă, cine participă şi cine nu la vot. Drapaţi în alb, pedeliştii moleşiţi de vipie vor trebui, mai de grabă, să se sustragă votului, mai ales că se vor confrunta cu un val de ură fără margini. Spunea cu mult patos într-o împrejurare pe la sfârşitul primului an de mandat Traian Băsescu: niciodată, dar niciodată, românii nu m-au dezamăgit. Voluptoasă şi atotcuprinzătoare afirmaţie. Între timp, nu excludem să fi abandonat o asemenea convingere. Mai ales că „sistemul ticăloşit” era format din români, după cum şi USL, cu care nu s-a putut înţelege, cum mărturisea recent în Parlament, tot din aşa ceva e formată. Apoi, nu ştim dacă s-a pus vreodată în situaţia unui român de rând. Vom avea, aşadar, referendum. Traian Băsescu a părăsit, ieri-dimineaţă, Palatul Cotroceni, după succinta predare către înlocuitorul său, Crin Antonescu. Ceea ce n-am aflat până acum este un lucru elementar: putea fi evitat un asemenea scandal politic, pe care brigăzile roşii din PDL l-au externalizat în UE, unde România a devenit contributor net? Ce să credem acum, că „răii” sunt în USL şi „imaculaţii”, mulţi bursieri ai Fundaţiei Soros, în câmpul PDL? Mai poate funcţiona statul în blocajul generat de Traian Băsescu, când o parte din societate spune, prin sondaje, că nu şi cealaltă parte spune că da? Şi întrebările ar putea continua. Nici o strategie de referendum nu-şi mai are rostul. Românii nu mai pot fi păcăliţi şi vor pune, în final, ce şi pe cine vor. Întoarcerea la popor a făcut epocă. Chiar dacă pentru unii a devenit subiect de băşcălie, pentru alţii a avut o valoare aproape religioasă. Întoarcerea la popor semnifică şi faptul că, o vreme, n-ai mai fost lângă popor. USL a oferit însă, fără să vrea, prin destule inabilităţi, lui Traian Băsescu, şansa de a fi perceput ca o victimă. Ceea ce este de pe-acum improbabil este că în ziua de 29 iulie a.c., în miezul sezonului estival, vor ieşi la vot 9 milioane de români. Şi la consecinţe nici nu trebuie să ne mai gândim.
