România înregistrează cea mai mare rată a mortalităţii infantile în rândul statelor membre ale Uniunii Europene, acesta fiind unul din indicatoarele cele mai sugestive privind starea de sănătate a populaţiei. Deşi a înregistrat o evoluţie descendentă, mortalitatea maternă se menţine la cote ridicate, cu valori de două ori peste media UE.
Valoarea este de 9 la mie comparativ cu media europeană, care este de doar 4,1 la mie. Potrivit raportului Eurobarometru, România înregistrează deficienţe severe în administrarea sistemului public sanitar, având o structură învechită de asistenţă medicală.
Din punct de vedere al dotării cu echipament medical, România este mult sub media ţărilor europene, iar în privinţa resursei umane, la sfârşitul anului 2012, activau 281.000 de profesionişti în domeniul sanitar. Astfel, deşi pregăteşte cei mai mulţi absolvenţi de medicină, România se poziţionează cu mult sub media UE de la toate categoriile de profesionişti din domeniul sanitar. Cele mai mari discrepanţe se înregistrează la medici şi la asistenţi medicali. În privinţa infrastructurii, sunt 3.000 de cabinete în ambulatoriu de specialitate, 1.500 de laboratoare, 300 de furnizori de îngrijiri la domiciliu, peste 7.000 de farmacii şi aproximativ 450 de spitale.
La fiecare 5 ore, un copil mai mic de un an moare
Deşi mortalitatea infantilă a scăzut în ultimele două decenii – de la 24 de decese la mia de naşteri în 1994, la 9 la mie în prezent –, acesta rămâne un capitol nefericit pentru România. După nouă ani de la integrare europeană, ţara noastră ocupă încă primul loc în Uniunea Europeană, cu o rată a mortalităţii infantile mai mult decât dublă. În fiecare an, aproximativ 1.900 de nou-născuţi pierd lupta pentru viaţă. La fiecare 5 ore, un copil mai mic de un an moare. O treime din aceste decese pot fi prevenite prin dezvoltarea de programe suport pentru mame şi copii şi dotarea maternităţilor şi secţiilor de nou-născuţi cu echipamente medicale performante.
Cele mai multe decese se înregistrează în rândul prematurilor. Nou-născuţii cu o greutate mai mică de 2.500 de grame prezintă cel mai mare risc de mortalitate infantilă. Greutatea mică la naştere este dată de mai mulţi factori: malnutriţia sau starea de sănătate precară a mamei, lipsa controalelor prenatale şi a planificării familiale.
Deficit de personal şi aparatură învechită
Nici din punctul de vedere al condiţiilor pe care le oferă spitalele situaţia nu este deloc bună. Mai ales la capitolul dotări cu echipament medical. Potrivit unui studiu recent, media de paturi de terapie intensivă pe niveluri este subunitară la nivelul 1 (0,4) şi de 5 paturi pentru nivelul 2. Un număr de 16 paturi de obstetrică sunt, în medie, în cadrul maternităţilor de nivel 1, deşi Ordinul MS prevede minimum 25, în timp ce pentru nivelurile 2 şi 3, minimul prevăzut este de 43, respectiv 90 de paturi. Numărul mediu de săli de naştere pe nivele, 3 fiind cel mai ridicat, este de 2 săli la nivelul 1, 3 săli la nivelul 2 şi 4 săli la nivelul 3. Şi rata de naşteri chirurgicale este foarte ridicată în ţara noastră, faţă de nivelul considerat optim. În privinţa personalului, arată studiul, maternităţile din România înregistrează un deficit foarte mare, iar numărul de servicii de investigare care poate fi acordat este scăzut, acestea ajungând la o limită alarmantă în zilele libere şi cele de sărbătoare.
La nivel global, în ciuda eforturilor depuse de guvernele lumii, doar 62 din 195 de ţări incluse într-un realizat de ONU au reuşit să atingă obiectivele fixate în acest domeniu.
Mortalitatea globală a copiilor cu vârste de sub cinci ani s-a redus cu 53% în ultimii 25 de ani. Mai exact, mortalitatea infantilă în întreaga lume a trecut de la 12,7 milioane în anul 1990 la 5,9 milioane în 2015. În ultimii 15 ani au fost salvate vieţile a 48 de milioane de copii din întreaga lume. Potrivit experţilor ONU, naşterea prematură, pneumonia, complicaţiile care apar la naştere, diareea şi malaria, sunt doar câteva dintre cauzele care duc la deces în cazul micuţilor care au sub 5 ani.
