David Cameron, liderul conservatorilor englezi rămâne în Downing Street la numărul 10. Contrar tuturor sondajelor premergătoare alegerilor parlamentare, conservatorii englezi au obținut majoritate absolută, în Camera Comunelor, ceea ce le permite să formeze singuri guvernul. Marii perdanți sunt laburiștii, în timp ce liberal-democrații – foști parteneri de guvernare – au fost decimați, liderii celor două formațiuni, Ed Miliband și Nick Clegg, anunțându-și demisiile. Încă de vineri, BBC a vorbit de „o fantastică victorie” pentru David Cameron. Pentru Financial Times, conservatorii pot vorbi de o „performanță senzațională”, grație gânditei strategii de campanie a liderului lor. Strategie datorată australianului Lynton Crosby (58 de ani), comparat de The Independent cu… Jose Mourinho, din cauza tacticii de „prostire” a adversarilor. Arma sa preferată? O disciplină de fier. A cerut „mesaje disciplinate”: două-trei propoziții, maximum. Nu a oferit interviuri. Alături de asociații săi, australianul Mark Textor și britanicul Mark Fullbrook, are un palmares unic: alegerea lui Boris Johnson în două rânduri ca primar al Londrei, a lui John Howard în Australia, în 1998 și 2001, a lui John Key în Noua Zeelandă, în 2014, și acum a conservatorilor britanici. CT Group consiliază multe antreprize, dar inutil de căutat portofoliul clienților pe site-ul lor. Nu există. Discreția nu este o filosofie, ci o tactică. Comandoul său numără 200 de persoane, capabile să lucreze 24 de ore din 24. Modus operandi? În cazul de față s-a pus în discuție următorul detaliu: „competența” oricărei alte echipe guvernamentale, rezultată prin votul popular, ar produce haos, aluzie directă la laburiști. Apoi, încurajarea candidatului David Cameron de a relua reculul șomajului, pe care doar conservatorii îl garantează. Contrar a ceea ce era planificat, Lynton Grosby a decis: nici o focalizare pe imigrație. De acest lucru ar fi putut profita UKIP Facebook și Twiter s-au aflat în inima campaniei și în paralel o avalanșă de imagini video pe YouTube cu atacuri negative la laburiști. O intuiție de geniu a lui Crosby a fost aceea de a anticipa victoria independentiștilor scoțieni (SNP), o adevărată catastrofă pentru laburiști, Scoția fiind un fief tradițional al lor. Se spune că nici Clausewitz n-ar fi fost mai bun. Deja republicanii de peste Atlantic se gândesc la el pentru 2016. Cu 331 de locuri – ceea ce corespunde la 37% din voturi –, conservatorii au majoritatea absolută (326), în timp ce laburiștii, cu 30,5%, nu au câștigat decât 232, față de 255, în 2010. Democrat-liberalii, pulverizați, au pierdut 48 de locuri din… 56. Cu toate acestea, Scoția rămâne o altă țară, prin triumful SNP (Partidul Național Scoțian), cum anunță cotidianul The Herald. Partidul lui Nicola Sturgeon a câștigat în 56 de circumscripții scoțiene, din cele 59. Această erupție vulcanică a naționalismului în Scoția va deveni o imensă problemă pentru noul guvern conservator, condus de David Cameron, pe care scoțienii nu l-au ales. Încât actualul premier poate rămâne în cărțile de istorie ca omul care a dezmembrat Regatul Unit. Cât îi privește pe laburiști, discuțiile se poartă acum pe seama atașamentului radical pentru stânga al lui Ed Miliband, bizar pentru restul electoratului, încât dezbaterile între partizanii acestuia și ai lui Tony Blair sunt abia la început. UKIP este victima modului de scrutin uninominal britanic cu un singur tur. Învins el însuși în circumscripția în care a candidat, liderul acestui partid antieuropean, Nigel Farage și-a anunțat demisia. Sintetizând, victoria totală a lui David Cameron, pe lângă „chestiunea scoțiană”, îngrijorează în egală măsură Bruxellesul, anunțat fiind pentru 2017 referendumul pentru ieșirea Marii Britanii din UE.
