Despre Andreia Drăgan s-a mai scris în urmă cu patru ani. Aşa am aflat că, la nici opt ani, fetiţa a supravieţuit unui retransplant de ficat efectuat la Cluj în 5 decembrie 2006, caz unic în România, la acea vreme. De atunci, fetiţa a fost supusă altor trei intervenţii chirurgicale, în urma unor complicaţii apărute, adjudecându-şi pe bună dreptate apelativul de „fetiţa-minune”. Azi însă o găsim pe Andreia tot în sala de operaţie. De la începutul lunii februarie a început să se simtă rău. Se pare că un virus, posibil fatal pentru starea ei de sănătate, a început să-i atace organismul şi aşa fragil. Medicii din Craiova îi vor extrage un ganglion pentru ca, în urma analizelor de laborator, să fie eliminată sau confirmată suspiciunea de cancer.
Andreia luptă pentru viaţă de când se ştie. S-a născut dintr-o sarcină gemelară complicată, fără ca sora sa să mai poată fi salvată. A primit nota 4 la naştere şi a trecut, în mod miraculos, peste două transplanturi de ficat, din cauza intoleranţei la fructoză, dar şi prin alte intervenţii chirurgicale, ca urmare a complicaţiilor ivite. Întotdeauna slăbuţă, firavă, sensibilă, copila a fost mereu predispusă la îmbolnăviri, afecţiuni obişnuite vârstei, spuneau medicii, dar care la ea se vindecau greu. În urmă cu doi ani, din cauza imunităţii extrem de scăzute, fetiţa a contractat virusul Epstein-Barr, inofensiv pentru cei mai mulţi dintre noi, dar care poate face ravagii în corpul ei. Ţinut în frâu cu medicamente, virusul a revenit, se pare, în organism, suspiciunea care planează acum asupra diagnosticului fiind aceea de cancer. După intervenţia chirurgicală de astăzi urmează să stabilească exact despre ce este vorba.
“Îmi vreau copilul sănătos, vreau să trăiască!”
Am găsit-o pe Andreia acasă. Boala o ţine departe de şcoală de aproape două luni. Nu e prima dată când se întâmplă acest lucru, ea reuşind de fiecare dată să recupereze lecţiile pierdute. E un copil bun, înţelegător şi silitor. Îi place literatura, iar anul trecut a primit Diplomă de Excelenţă la faza naţională a Olimpiadei de Limba română. Conştientă de tot ce i se întâmplă, Andreia a recunoscut că are emoţii pentru intervenţia chirurgicală de azi, dar nu şi-a pierdut nici o clipă optimismul, mai ales că sala de operaţie nu îi este străină. Faptul că fetiţa e încă în luptă cu viaţa se datorează şi atitudinii mamei, care nu a încetat nici o clipă să spere şi să caute soluţii, să ceară ajutorul şi să îşi încurajeze copilul.
“Totul până la copilul meu. Când ajungi în situaţii de acest fel nu-ţi permiţi să cazi în depresie, ci trebuie să faci ceva, să încerci orice. Trebuie să iasă bine până la urmă, nu concep să se întâmple altfel. Îmi vreau copilul sănătos, vreau să trăiască!”, a mărturisit Camelia, mama fetiţei. Cu cât mai decisă e Camelia să meargă mai departe, cu atât mai rezervaţi sunt medicii, care nu vor să preia cazul, nu sunt dispuşi să efectueze o operaţie atât de riscantă. Cu fiecare zi de amânare însă, simptomele Andreiei sunt din ce în ce mai îngrijorătoare.
Singura şansă – operaţie la Paris
Însănătoşirea copilei depinde de investigaţii complexe, dar costisitoare în Franţa, la Clinica Bicetre din Paris, cea mai bună, se pare, în transplant pediatric hepatic din Europa. Divorţată fiind, cu doi copii în grijă, cu un salariu de asistent medical înjumătăţit şi datorii acumulate în timp, Camelia nu ştie cum să facă rost de aceşti bani. Un singur lucru ştie, că nu poate renunţa la luptă. “Şansa ei ar fi o operaţie la Paris, acolo unde există o practică medicală şi chirurgicală îndelungată în afecţiuni de acest fel. Aici însă o zi de spitalizare costă 1.000 de euro şi nu vreau să mă gândesc la suma care ar fi necesară pentru operaţie”, a spus Camelia.
Părinţii au încercat să obţină un formular E-112, actul prin care bolnavii au dreptul la tratament şi intervenţii chirurgicale în orice unitate medicală din ţările Uniunii Europene, costurile fiind suportate în mare parte din fondul asigurărilor de sănătate, dar în zadar. Se pare că Andreia „nu-l merită”. „Nu înţeleg de ce nu ni s-a eliberat un astfel de formular. Această intervenţie ar fi singura posibilitate de însănătoşire. Dacă sunt eliberate vedetelor, personalităţilor din această ţară, mă gândesc atunci că acest copil care a trecut prin atâtea în 11 ani de viaţă, care vrea să trăiască, nu merită această şansă ”, a spus decepţionată mama.