Lucrurile se complică sau se menţin în continuare tensionate, în chestiunea ruso-ucrainiană, deşi unele semnale firave –consecinţă a dialogului diplomatic din această săptămână, apoi iminenţa sancţiunilor „fără precedent” în caz de atac al Ucrainei de către Rusia- lăsau impresia îndepărtării temporare a spectrului unui conflict militar. Până şi şeful diplomaţiei de la Kiev, Dmytro Kuleba, opina încrezător că există „adevărate şanse” pentru o reglementare diplomatică, şi situaţia, în continuare tensionată, rămâne sub control. Preşedinţia franceză s-a felicitat pentru turneul „în forţă” reuşit al lui Emmanuel Macron, la Moscova, Kiev şi Berlin, apreciind că „obiectivul a fost atins”, înregistrându-se avansuri în domolirea situaţiei. Aşadar, se prefigura o pauză în exeminarea mijloacelor de desescaladare într-un moment de tensiuni crescânde, la frontiera dintre Rusia şi Ucraina. Numai că în acest timp, operaţiunile militare n-au îngheţat. Şi după baletul diplomatic cunoscut, joi 10 februarie a.c. au debutat manevre comune operate de armatele rusă şi belarusă, pentru 10 zile. Occidentalii afirmă că circa 30.000 de militari ruşi au fost mobilizaţi la aceste manevre, considerate de şeful diplomaţiei franceze, Jean Yves le Drian, ca „extrem de masive”. Cum şi armata ucrainiană a lansat în această săptămână programate manevre, pe teritoriul său, utilizând drone de luptă turceşti şi rachete anti-tanc livrate de Londra şi Washington, situaţia rămâne volatilă şi –de reţinut- preşedintele american Joe Biden a cerut joi cetăţenilor americani să părăsească Ucraina, de îndată, din cauza riscului crescând al unei invazii ruse, avertizând totodată că situaţia mai degrabă s-ar putea înrăutăţi. În cursul unei întâlniri la Moscova cu omologul rus, Serghei Lavrov, şefa diplomaţiei engleze Liz Truss, a cerut Rusiei retragerea trupelor de la frontiera ucrainiană, asta după reuniunea de la Berlin, în formatul Weimar, cu Franţa, Germania şi Polonia. Aşteptată mai este acum vizita cancelarului german Olaf Scholz la 15 februarie la Moscova pentru o întâlnire cu Vladimir Putin, prima în această calitate de succesor al Angelei Merkel. Pe agenda discuţiilor s-ar putea afla şi intrarea în funcţiune a gazoductului Nord Stream II care leagă Rusia de Germania, aşteptând certificarea, deşi cancelarul german a fost încredinţat de un grup de senatori americani că nu va deveni operaţional dacă Rusia invadează Ucraina, percepută deja ca un membru de facto al NATO. Ucraina a devenit o miză strategică şi militară. În context, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, vorbeşte de un moment periculos pentru securitatea Europei. La câteva ore după declaraţia lui Joe Biden, menţionată mai sus, ambasadoarea americană la ONU, Linda Thomas Greenfield, a cerut Chinei să descurajeze Rusia şi să facă bune oficii în criza ucrainiană. Pe Twitter, omologul chinez la New York, Zhang Jun, a reacţionat: “Încetaţi să mai sporiţi tensiunile”. Între timp, bombardiere strategice americane B52 au sosit în Marea Britanie pentru a participa la un exerciţiu „prevăzut de mai multă vreme”, de alianţa NATO, cum asigură US Air Force. Pe fondul unui război al nervilor şi al intensificării eforturilor diplomatice, Olaf Scholz avertizează Rusia să nu subestimeze unitatea şi determinarea europenilor. Se lucrează intens pe toate canalele diplomatice la detensionarea situaţiei. La Moscova se refuză cu ostentaţie ideea unor operaţiuni militare în Ucraina, reafirmându-se doar că se doreşte asigurarea securităţii la ostilitatea Kievului şi NATO. Rămâne de văzut dacă ruşii vor face greşelile pe care contează adversarii lor. Ameninţarea invaziei ruse în Ucraina a obligat Washingtonul, pentru prima oară de la sfârşitul războiului rece, la mişcări de efective în Europa. Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, vizitează astăzi baza 57 aeriană de la Mihail Kogălniceanu, după cum anunţă Administraţia Prezidenţială, unde ajung elemente de tehnică militară ale detaşamentului care va purta denumirea Task Force (TF) Cougar. O precizare a purtătorului de cuvânt al Pentagonului, John Kirby, vizează caracterul temporar al deplasării contingentului militar. Neliniştea aşadar persistă, şi de la o zi la alta pot apărea noi elemente apte să detensioneze sau să agraveze situaţia. Disociindu-se de unele tonuri stridente, în rândul partenerilor răsăriteni ai NATO, în România -unde trupele suplimentare sunt bine venite, abordarea situaţiei este cea legitimă, şi consensul este cvasi-general.
