Un liceu care, la prima vedere, nu iese din tipare. Dar numele spune aproape totul: Liceul Tehnologic Special „Beethoven”, din Craiova. Provine de la un mare muzician, care, surd fiind, a lăsat posterităţii opere nemuritoare. Pornind de aici, în şcoală a luat fiinţă o trupă de dans, „NO LIMIT”, membrii acesteia plutind pur şi simplu, fără să audă muzica. Se bazează numai pe simţuri. Au fermecat o ţară întreagă la diferite concursuri şi festivaluri, şi-au schimbat generaţiile, dar merg mai departe. Bazele acestei formaţii au fost puse în 1984. De atunci, nu se mai opresc.
Este aproape imposibil să vorbeşti despre copiii hipoacuzici. Trebuie să-ţi găseşti cuvintele, astfel încât să nu-i deranjezi. Sunt tineri, plini de viaţă şi au arătat că ştiu să treacă peste neajunsurile oferite de soartă. În 1984, prof. Georgeta Golubovici a pus bazele unei formaţii de dansuri. A văzut talentele copiilor şi a trecut peste reticenţa unei societăţi care, atunci, nu era în stare să vadă de ce sunt capabili tinerii. Premiile la diferitele festivaluri şi concursuri au început să curgă unele după altele. Lipsea, însă, ceva: un nume care să atragă atenţia. În urmă cu 4-5 ani, acesta a fost găsit: „NO LIMIT”. Mai mult decât suficient…
Nu aud, dar simt
Cea care a preluat ştafeta de la prof. Georgeta Golubovici a fost Filomela Salahoru. Nu provenea din sistem, mai mult, este absolventă de studii superioare tehnice. «Limitările acestor copii sunt cauzate mai mult de cei din jur, care se tem să comunice cu ei. Aceşti adolescenţi se bucură enorm când constată că vrei să le înveţi limbajul şi nu-i consideri handicapaţi. Unul dintre primele lucruri învăţate este că, deşi nu aud, au misiunea ca, după fiecare evoluţie scenică, să fie aplaudaţi pentru meritele lor şi nu din compasiune. Copiii sunt plini de talente şi niciun dans nu are secrete pentru ei. În 1996, am intrat în acest sistem şi am învăţat foarte multe de la doamna Georgeta Golubovici, care, din păcate, s-a stins în urmă cu doi ani. I-am găsit şi o denumire acestei formaţii de dansuri, una care se pretează extraordinar – „NO LIMIT”», a povestit Filomela Salahoru.
O formaţie redenumită
Odată având nume de scenă, trupa a început să urce. În 2012, o ţară întreagă era pur şi simplu încântată când le-a urmărit evoluţia la „Românii au talent”. Au ajuns până în finală, dar un magician le-a „furat” titlul. Pentru ei era, totuşi, o recunoaştere a valorii. Au fost aplaudaţi pe scene din Turcia, Anglia sau Franţa. Anii au trecut, generaţiile s-au schimbat, însă visul a mers mai departe. „La acel concurs, trupa era constituită din 11 membri. Unii dintre ei au plecat, dar am mers mai departe. Am păstrat un nucleu format din 7 membri – Laura Huter, acum pedagog şcolar şi un fel de „căpitan de echipă”, care, între timp, şi-a întemeiat o familie şi aşteaptă un copil, Irina Vîrtopeanu, Silvia Stroe, Petre Dobre, Gabriel Obama, alias „Obama”, Cristi Preduţ, cu toţii elevi, şi un absolvent al şcolii noastre, Cătălin Gîrlă – la care am adăugat alţi patru componenţi. I-am şi schimbat puţin numele – „NO LIMIT JUNIOR”. Aceşti copii se antrenează zilnic 4-5 ore, după ce termină cele 6 ore de curs. Doresc să fie cei mai buni, au devenit responsabili, dar, mai ales, au învăţat să fie o adevărată echipă, să se accepte unul pe altul, aşa cum nu au făcut-o vreodată ”, continuă Filomela Salahoru. Talentele acestor adolescenţi nu sunt, din fericire, singulare…
Nu fac doar dans
De trei ani, copiii lucrează cu actorul Cătălin Băicuş şi au prezentat, pe scena Teatrului Naţional Craiova, spectacolul de pantomimă „A wonderfull world” şi o reprezentaţie de teatru-dans „Dance or die”. În mai, trupa va participa la Izmir (Turcia) la un Festival al surzilor, alte proiecte fiind în plină desfăşurare. „Aceşti copii, care au fost aplaudaţi pe scenele din Ankara, Liverpool, Istanbul, Paris sau din alte metropole, merită să fie promovaţi. Eu îi văd ca pe nişte persoane capabile să înveţe foarte multe, reuşind să depăşească talentul multor semeni cu auz. În preajma lor, eşti mereu vesel, fiindcă glumesc foarte mult şi te simţi împlinit. Nimic nu este mai frumos”, a mai precizat Filomela Salahoru. Dar, nimic nu este mai adevărat decât inscripţia de pe frontispiciul şcolii: „Daţi-le aripi şi lăsaţi-i să zboare!”
