Cotidianul francez „Liberation”, sub semnătura corespondentului său la Bucureşti, Luca Niculescu, a publicat, vineri, articolul „Un pont d’or pour la Roumanie et la Bulgarie”. Articolul se deschide cu o declaraţie a preşedintelui Consiliului Judeţean Dolj, Ion Prioteasa: „On pourrait l’appeler le pont Europe”. Convins că fără fondurile UE podul Vidin-Calafat, de peste Dunăre, care leagă România de Bulgaria, nu ar fi putut fi finalizat, autorul articolului face referiri la zilele de tocmeală pe bugetul UE pentru perioada 2014-2020, menţionându-se faptul că sumele „fondului de coeziune” au fost uşor reumflate. Această anvelopă, de aproximativ 325 de miliarde de euro în şapte ani, ceea ce reprezintă 1/3 din bugetul UE, este destinată regiunilor celor mai sărace ale Uniunii Europene. Lucrările la cel de-al doilea pod peste Dunăre au stagnat timp de două decenii. Cele două ţări, care împart o frontieră fluvială de peste 450 km, nu ar fi reuşit să cadă de acord asupra unui amplasament concret. Dosarul fusese uitat până în 2000, când Sofia şi Bucureştiul devin candidate la aderarea la Uniunea Europeană. În acea perioadă, bombardamentele NATO asupra Serbiei vecine au distrus mai multe poduri peste Dunăre şi construcţia devenea imperativă. Un prim acord a fost semnat în 2000, dar proiectul efectiv nu a fost demarat până în 2007, anul aderării celor două ţări la UE. Podul putea fi finalizat în 2010, dar problemele tehnice, infernala birocraţie din cele două ţări, precum şi condiţiile meteo au întârziat darea în folosinţă. Realizat de o companie spaniolă, numai valoarea infrastructurii se ridică la aproape 250 de milioane de euro, cea mai mare parte a sumei fiind asigurată, cum spuneam, de Uniunea Europeană. Podul este important în opinia lui Alexandru Nazare, fost ministru român al Transporturilor, şi pentru Europa, pentru că face parte din coridorul care leagă Berlinul de Salonic şi Istanbul. Lung de 2 km, vital pentru sudul României şi nordul Bulgariei, legând două regiuni sărace ale Europei, unde Produsul Intern Brut este la o treime din media UE, podul este o realizare de necontestat. 
Dotat cu o linie feroviară, dar şi cu patru benzi rutiere, trasee pentru biciclişti şi pietoni, podul va fi pus în funcţiune în această primăvară, „la sfârşitul ei”, asigură ministrul bulgar al Transporturilor, Ivailo Moskovski, la 9 mai după alte surse, când ar urma să fie invitat inclusiv preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Sofia speră ca regiunea respectivă să devină un punct de trecere pentru numeroşii turişti care traversează România în drum spre Grecia. Construcţia ar urma să degreveze podul Giurgiu-Ruse, la 300 km în aval pe Dunăre, care datează din 1954, „podul prieteniei”, şi ar fi fost construit la iniţiativa… lui Stalin. Este interesant de observat că românii şi bulgarii au avut nevoie de un „mic” ajutor din afară pentru a construi un pod, remarcă un diplomat european care ştie dosarul. Fie că a venit din partea Uniunii Sovietice sau a Uniunii Europene, ca să nu mai vorbim de podul construit de împăratul roman Constantin I, în secolul al IV-lea. Pe lângă impactul economic, podul va permite locuitorilor de pe cele două maluri ale Dunării să se întâlnească mult mai uşor şi, împreună, să conceapă proiecte economice. „Dunărea şi dictatura comunistă ne-au separat şi ne-au umplut de prejudecăţi”, spune Ion Prioteasa. ”Ne dăm seama că nu suntem nici mai inteligenţi şi nici mai frumoşi unii decât ceilalţi. Şi că ne dorim să trăim, împreună, un pic mai bine”. Năzuinţe în această privinţă au, de bună seamă, şi calafetenii, care şi-au văzut urbea dotată cu „o intrare” europeană, ceea ce nu-i puţin lucru, dar o decolare economică reală şi consistentă se lasă aşteptată. Podul este însă „o binefacere”.
