Prezenţa unui restaurant şi a unui hotel este o noutate pentru complexul sportiv din Craiova. Pe fostul stadion ”Ion Oblemenco” nici nu se punea problema să fie amenajate astfel de dotări, spun cunoscătorii, pentru simplu fapt că nu ar fi existat spaţiu. Vechea arenă a rămas, din această pricină, exact aşa cum a fost ridicată în anul 1967: cu un singur nivel şi o pistă de atletism, cu opt culoare de alergare, de care, între timp, lumea se cam săturase şi începuse să o urască fiindcă îi obliga pe spectatorii din tribune să stea mai departe de suflul echipei. De un restaurant sau un hotel, chiar şi unul mini, nici nu încăpea vorba. Acum, în cifre, stadionul este o investiţie fabuloasă pentru oraş, realizată în doi ani şi construită cu 240 milioane de lei. În realitate, este şi un mic satelit de spaţii ce gravitează în jurul arenei de joc, între care un hotel şi un restaurant.
Toată supărarea cu pista de atletism, resimţită, în euforia tribunelor, ca o barieră între suporteri şi jucători, s-a stins în 2015. Când au fost prezentate planurile noului stadion, s-a constatat că se renunţase complet la această idee: tribunele au fost desenate să răsară direct din iarbă. Adică exact de lângă terenul de joc, aşa cum se întâmplă pe mai toate stadioanele moderne. Nici autorităţile nu au lăsat să treacă nemarcat aspectul, şi-au tras imediat partea lor de merit, făcând precizarea că proiectanţii stadionului, o firmă de la Cluj, au croit stadionul după cum le fusese dată comanda. Nu a mai trecut mult şi ideea pistei de atletism a fost asociată cu proiectul unui nou stadion, pe care primăria se vedea obligată prin lege să îl facă, pe care l-a asumat şi la care a început să lucreze.
Îmbătaţi de aerul victoriei, urmează şi al mâncărurilor
Când în planurile noului stadion a fost anunţată şi existenţa unor dotări mai complexe, cum ar fi un restaurant şi un hotel, proiectul a fost, din start, considerat unul fabulos. De fiecare dată, pe timpul derulării lucrărilor, când se treceau în revistă obiectivele de pe şantier, prezentarea nu omitea şi aceste dotări, care erau cumva scoase în evidenţă pentru a sublinia ideea de stadion modern. Investiţia a fost terminată şi inaugurată, în noiembrie 2017, cu tot cu restaurantul şi hotelul promise. La primele meciuri găzduite pe noul stadion însă, spectatorii nu au putut să vadă, cu ochii lor, nici hotelul şi nici restaurantul, care au rămas mai departe doar nişte încăperi prinse în labirintul stadionului.
Spaţiile se vor concesiona pe 15 ani
Dar lucrurile nu vor rămâne deloc aşa, spun autorităţile. Și ceva concret în această privinţă s-a întreprins. La sfârşitul lunii trecute, consilierii municipali au aprobat oportunitatea scoaterii la închiriere a celor două spaţii. S-a votat în unanimitate. Municipalitatea a stabilit că atât restaurantul, cât şi hotelul să fie concesionate pe o perioadă de 15 ani, printr-o licitaţie care va urma. Mai urmează o evaluare, după care autorităţile vor veni din nou în faţa consilierilor cu propunerea redevenţei minime, adică preţul cel mai de jos de la care va pleca licitaţia pentru închiriere. Cel care va câştiga licitaţia – prin oferirea celui mai mare preţ – va trebui să obţină toate avizele necesare pentru funcţionare, precum şi toate dotările de care este nevoie, toate pe cheltuială proprie.
În păienjenişul de la tribuna oficială
Convinşi că realitatea este mult mai bogată în detalii decât un simplu proiect de hotărâre, am făcut o vizită la stadion. Ni s-a aprobat fără comentarii de către primărie şi, imediat, am fost puşi în legătură cu administratorul Sorin Ghiţă, care avea să ne fie ghid. Fiind o zi obişnuită, ba chiar una cu un aer posomorât, accentuat de cenuşiul cerului, arena era pustie. Cele câteva persoane care trebăluiau la curăţenie şi la partea tehnică erau insignifiante în raport cu proporţiile stadionului. În căutarea hotelului şi apoi a restaurantului, a trebuit să deschidem mai multe uşi, unele „de panică”, să parcurgem spaţii care nouă ni s-au părut de dimensiunile unei parcări. Un labirint în care, fără ajutorul ghidului nostru, cu siguranţă ne-am fi pierdut, dar pe care administratorul îl ştia pe de rost, fără să se ajute de planşa indicatoare de la intrare.
Meniurile calde, cu liftul până la lojă
Recapitulând de mai multe ori informaţiile primite, am putut să refacem, şi pe viu, schema stadionului. Inelul spectatorilor cu tribunele 1 şi 2, plus cele două peluze – sud şi nord, reprezintă, cum este şi firesc, corpul principal al complexului. Toată arena se dezvoltă mult şi pe verticală, având şase etaje în total. La parter, se află intrările – cele ale spectatorilor şi, la polul opus, a sportivilor. Tot la acest etaj sunt mai multe spaţii administrative şi vestiarele jucătorilor. Spaţiile anexe sunt comasate toate în latura de vest. Cu vedere directă la stadionul de atletism, stadionul mic al cărui şantier se poate observa foarte bine. Pe această latură se află tribuna oficială, cu 2.368 de locuri pentru spectatorii VIP, din care 440 de locuri în loje. La etajul I, în această zonă, se află bucătăria care va aproviziona restaurantul, care se găseşte un etaj mai sus – la etajul II. Deocamdată, este o încăpere mare şi goală. Singurul lucru care este funcţional aici este liftul alimentar, electronic, care va purta comenzile cu preparate proaspete până la etajul 4, fiindcă un meniu cald se va putea comanda şi de la etajul 3 şi 4, adică de la cele două loje.
De la ferestrele hotelului, se vede stadionul mic
Hotelul, în schimb, este dispus pe patru etaje. Ocupă cea mai mare parte din latura de vest şi are camere plasate la fiecare palier, mai puţin la etajele 5 şi 6, ultimele, acolo sunt rezervate presei şi studiourilor pentru transmisia live a partidelor de fotbal. Camerele nu sunt foarte spaţioase, dar sunt funcţionale, ne asigură administratorul, care se scuză că nu ne poate arăta, totuşi, cât de bine arată o astfel de încăpere. Am ieşit, în schimb, pe terasa de la parter şi am vizualizat modul cum sunt dispuse camerele mini-hotelului, cu mici holuri la intrare, unde se puteau vedea şi câteva canapele. Cel care va concesiona spaţiul, îl va amenaja însă mult mai bine decât este acum. Urmează să se stabilească acum cine se va putea caza în acest hotel, unic, prin faptul că se aflî chiar în inima stadionului.
Un aer uşor SF, pe deasupra gazonului
Ceea ce ne-a impresionat însă mai mult decât aceste spaţii utilitare este terenul de joc. Tribunele sunt goale şi scaunele albastre, extrem de tăcute. Gazonul, în schimb, este elementul care pulsează viaţă. Chiar dacă nu poţi să vezi firele de iarbă, care stau ascunse sub o prelată imensă, care le protejează de frig, ştii că se află acolo şi se vor ivi ca un covor de verde crud, des şi frumos. De la un capăt la altul, pe o porţiune de câţiva metri, erau instalate neoane. Cocoţate pe nişte picioroange cu roţi, pentru a fi mutate mai uşor, lămpile, cu aer de film SF, împrăştiau o lumină caldă, de un portocaliu intens. Căldura, în combinaţie cu valul de lumină, se dispersau pe teren şi au rolul, după cum au aflat, să stimuleze creşterea firişoarelor de iarbă. Atunci când vor intra pe teren, jucătorii le vor simţi moale sub picioare, iar acest lucru, deşi aproape invizibil, va contribui la scrierea spectacolului.
