Câte ceva despre liberalii doljeni!

La marginea unui an politic oribil, pentru ei, liberalii doljeni cultivă tăcerea. Cu premeditare. Nu răzbate din tabăra lor niciun semnal, nici de satisfacţie, nici de insatisfacţie, ceea ce sugerează o convalescenţă dureroasă, de care trebuie ţinut seama. Sărbătorile de iarnă, instalarea unui nou guvern, filmul dezvăluirilor lui Sebastian Ghiţă, prima ninsoare a anului cu cortegiul de consecinţe plasează în plan secund bulversarea liberală, atât cât este, gestionată la nivel naţional de un lider interimar, după alt lider cu acelaşi statut. De la Dolj, din tabăra liberală, au plecat în Parlament deputaţii Nicolae Giugea şi Ionuţ Stroe, dar şi senatorul Mario Ovidiu Oprea. Au ratat, ca să spunem aşa, accederea, consilierii judeţeni Veta Păsculescu, Daniel Drăgnei, Cosmin Călin, dar şi Eugen Călinoiu, Alexandru Gâdăr, Dorin Mărgărit sau Adriana Ungureanu şi Elena Costea, persoane respectabile. Alţii, precum Ştefan Stoica sau Dincă Marinică, nu s-au mai aflat pe liste, din varii motive. La o privire retro, fie ea contemplativă, a ex-candidaţilor, nu s-ar putea spune că liberalii doljeni au fost lipsiţi de vizibilitate, notorietate sau de motoare şi tenori. Cu toate acestea s-a întâmplat ceea ce bine se ştie: doar în nouă localităţi doljene – Castranova, Apele Vii, Catane, Desa, Drănic, Gogoşu, Predeşti, Radovan şi Rojişte –, fapt fără precedent, s-au impus în faţa social-democraţilor. Care domină, dar nu sunt hegemonici. Şi-au menţinut numărul de votanţi pe fondul unei tranziţii dispre rural spre urban şi al unei mişcări către dreapta.  Să mai adăugăm şi detaliul de luat în seamă, acela că prin părţile locului liberalii doljeni au evitat cu tact, de mai multă vreme, orice scandal menit să le boţească din imaginea publică deţinută. Au fost primele alegeri parlamentare, în care liberalii s-au prezentat după „marea unificare a dreptei”, adică după aducerea PDL-iştilor sub aceleaşi falduri. În 2004, în Alianţa DA, făcuseră o figură mai bună. În mod logic ar fi trebuit să se reazeme pe profesiile liberale, bine reprezentate, micii întreprinzători, îndeosebi, pe ceea ce numim mediul economic. Nu s-a întâmplat aşa. Dimpotrivă. USR, o formaţiune politică nouă, „a rupt” din electoratul de dreapta, ceea ce liberalii nu anticipaseră corect. Soarta învinşilor, de regulă, nu prea interesează. Acum privirile se îndreaptă spre Liviu Dragnea, liderul maxim al social-democraţilor, premierul Sorin Grindeanu şi aşa mai departe. Ştirile zilei îşi trag seva din ceea ce se întâmplă „afară”: zăpada viscolită şi gerurile năprasnice. Şi, bineînţeles, Sebastian Ghiţă. Autocritica, dacă mai există aşa ceva, turnatul cenuşii în cap, reproşurile reciproce, sunt chestiuni de bucătărie internă. Nu se duce lipsă de aşa ceva. Oricum, s-a ajuns unde se vede. Ceea ce înseamnă că mesajele electorale n-au prins, n-au avut aderenţă, iar gesturile unor rebeli cu gură mare (este unul prin Consiliul Judeţean) au alimentat mai degrabă eşecul. Şi, ca o părere, în faţa unor tactici noi de campanie electorală a foştilor aliaţi din USL, liberalii de rit nou s-au poziţionat inadecvat. Ceea ce obsesiv au clamat, că îi deosebeşte frapant de social-democraţi, nu a interesat deloc electoratul. Să faci o pasiune mistuitoare pentru neînrolatul Dacian Cioloş, ex-premier, rămâne de ţinut minte. De neînţeles este cum nişte oameni cu scaun la cap n-au priceput, când trebuia, că orice exagerare… supără şi că altele trebuiau să fie tonul şi substanţa discursurilor. E un punct de vedere, care se doreşte pertinent.  Eşecul evident al tehnocratismului a fost decontat în întregime de PNL, USR fiind beneficiarul paradoxal al celei mai reduse prezenţe la vot, fiindcă a înţeles perfect încotro se duc liberalii. Lucru pe care l-a înţeles şi Traian Băsescu, politicianul „greu de ucis”. Cum, în politică, şi succesul şi eşecul se împletesc, liberalii doljeni pot începe „marea remontare”, pentru viitoarele bătălii electorale.