Prima vizită oficială în Franţa a preşedintelui român Nicuşor Dan, o ţară pe care o cunoaşte bine, fiindcă a şi studiat aici, în anii 90, n-a scăpat atenţiei presei franceze. Nu i s-a acordat un spaţiu generos, dar „Le Monde”, de pildă, a reamintit cu sobrietate că România se află în prima linia a ameninţărilor de interferenţă rusă, ceea ce a dus la anularea alegerilor prezidenţiale de acum un an. Fără a fi proprieterul unui rafinat discurs, în astfel de împrejurări, preşedintele român a amintit inspirat că „relaţiile dintre România şi Franţa nu sunt relaţii bilaterale normale”, ci de parteneriat strategic şi… afectiv. Franţa este parte importantă din sistemul de securitate a României, avem trupe franceze (circa 1200-1300 militari francezi, din februarie 2022) pe teritoriul ţării, iar exerciţiul Dacian Pall, timp de o lună, desfăşurat în România şi Bulgaria, a fost un succes, în opinia ambasadorului francez la Bucureşti, Excelenţa Sa, Nicolas Warnery. Vizita preşedintelui român la Paris a avut, cum spunea acesta, mai multe obiective. Şi nu, colateral, problemele asociate războiului hibrid, situaţiei din Republica Moldova şi Ucraina. Emmanuel Macron, la Elysee, a punctat faptul că în imensa majoritate investiţiile franceze sunt strategice pe termen lung şi nu investiţii speculative. S-a discutat şi despre mega-proiectul hidrocentralei de la Tarniţa, unde giganţii Ed F şi Itochu sunt interesaţi de construcţia şi operarea unei centrale de 1000 de MW, într-un posibil parteneriat cu Hidrotehnica. Preşedintele Nicuşor Dan s-a întâlnit cu reprezentanţi ai unor companii franceze, cu primarul Parisului, Anne Hidalgo, şi a participat la inaugurarea aleii „Nicolae Titulescu” în Parcul Monceau din Paris. Spre deosebire de omologii săi din Consiliul European, Nicuşor Dan este alături de premierul belgian, Bart De Wewer, şi care or mai fi, unul dintre cei care vorbesc fluent limba lui Voltaire. Vizita preşedintelui Nicuşor Dan, la Paris, la puţină vreme după apariţia la Polirom a cărţii lui Alphonse Dupront „Despre România”, un istoric francez care a probat o prietenie profesională impresionantă faţă de ţara noastră, şi care a condus (1932-1949) Institutul francez de înalte studii din România, mai atenuează din nervozităţi care riscau să facă mult rău, să fragilizeze statornicia relaţiilor de solidă prietenie. Ambasadorul francez la Bucureşti denunţase o campanie sistematică, plină de erori, a extremei drepte împotriva Parisului, cu intenţia de a produce daune. Decizia CCR, foarte rară în Europa, a fost menţionată pe 6 ianuarie a.c. de preşedintele francez, în discursul său adresat ambasadorilor. Pe 18 mai a.c. fondatorul Telegram, Pavel Durov, a lansat o declaraţie bombă: Parisul i-ar fi cerut să reducă la tăcere vocile conservatoare din România. Parisul ne-a fost mereu alături, de-a lungul timpului, şi asta nu mai trebuie demonstrat, după cum trebuie reamintit şi faptul că relaţiile franco-române au avut consistenţă şi înainte de 1990, şi vizita generalului De Gaulle în România, 13-18 mai 1968, a reprezentat o dată istorică, în apropierea franco-română, potenţând colaborarea dintre cele două ţări şi deschizând calea unor schimburi în multe domenii (cercetare, învăţământ, cultură).
