„Pelinul” din grădina social-democrată!

Şi anul acesta, aidoma anului trecut „Târgul de Crăciun”, de la Craiova, e un miraj şi afluenţa vizitatorilor din toate colţurile ţării, dar şi din afară, atestată şi de HoReCa, mai mult decât vizibilă, la orele serii, nu mai are nevoie de sublinieri adiacente. Fără a ne lungi cu vorba, e o reuşită. Am fost convins, de multă vreme, în pofida a tot felul de platitudini groteşti ale detractorilor săi, că primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, vrea să-şi lege numele de un mare proiect, cu care să intre în istoria locului. Unde deja se află, fiind prima femeie care a acces în această funcţie, în Bănie. Nu m-aş hazarda să acreditez ideea că şi-a atins ţinta nedivulgată, deşi prin „Târgul de Crăciun” şi atâtea şi atâtea alte manifestări de anvergură, inclusiv cum arată, Craiova este pe o hartă turistică a României, dar şi o altă ligă… a marilor municipii. Altceva reţine, sau poate reţine atenţia, într-un moment în care se vorbeşte dezlănţuit, aproape incontinent: primarul Craiovei face figură de „campion al prezenţei tăcute”, al surâsului, al vocaţiei de a asculta, eliberată de protocolul subînţeles a obligaţiilor de ales local. Poate e rezultatul, mă gândesc, unui discret traseu filozofic, la ani buni după ce s-a ocupat asiduu de economistul şi sociologul italian Vilfredo Pareto (dacă îi vorbeşti lui Lasconi de acest nume, rămâne într-o stare de beatitudine), deşi nu i-aş trece lejer cu vederea înţelepciunea, de a nu livra răspunsuri, fără căutarea lor prealebilă, de a nu le construi fără cearcănul de tatonare. Orice persoană ascunde virtuţi pe care nu le poţi observa la prima vedere. Mai clar: armele mai des folosite, de la o vreme, au devenit precizia, detaliul, consecvenţa. E o spectaculoasă reuşită a faptului de a fi prezentă, cu o autoritate recunoscută, care vine din împliniri, din ceea ce a reuşit „să realizeze” din făgăduielile avansate. Am beneficiat, în mai multe rânduri de conversaţia purtată, aşa că ştiu cum gândeşte. Nici „raportările” zilnice, pe pagina de socializare, nici rigoarea cotidiană, nu i-au pietrificat candoarea, sentimentul de a fi „undeva”, unde ştie că lucrurile nu sunt cum ar dori, în afara oricărei complezenţe cu sine, în afara oricărei reţete edificatoare. Când primarul Craiovei, fost parlamentar, în câteva mandate, fost ministru, are recunoaşterea mărturisită, de competenţă e vorba, şi în Asociaţia municipiilor din România, n-aş vrea să salut tăcerile germinative, prin exces de solemnitate. Lia Olguţa Vasilescu –cu resursele ei enorme de afectivitate- nu se regăseşte în orice frază, cu ceea ce au social-democraţii în propria grădină, şi cred cu convingere, că la ceea ce pot oferi, cu încredere, ca ofertă viitoare pentru prezidenţiale, actualul primar al Craiovei, este mai mult decât o soluţie viabilă, este, dacă vreţi, pelinul –plantă campestră- din grădina lor. Cunoscând flora spontană, cu aromele ei nedesluşibile, pot spune că pelinul cu irizările lui unice şi presupusele beneficii pentru sănătate, care de Sf. Ilie, purtat ca simbol al purificării şi regenerării spirituale, întăreşte sistemul imunitar şi calmează, alungă spiritele rele şi aduce armonia în familie, este… similar cu ceea ce ar putea săvârşi primarul Craiovei, în situaţia în care ar accepta un asemenea rol. Şi încă un lucru: este bine când oamenii politici sunt şi cultivaţi, cât de cât, deşi ambianţa românească nu crede în bibliotecă. Şi, dacă n-ai citit, la vremea potrivită, Cuore, Jules Vernes, Fraţii Grimm, Creangă şi Ispirescu, Micul Prinţ, Muntele Vrăjit, şi nu mai continui, ajungi… ca Lasconi, să crezi despre tine, ceea ce nu vede nimeni.