Spre Vest!

În criza vizibilă de inspiraţie pentru identificarea unor sloganuri de campanie electorală, care să prizeze, prin credibilitatea lor, dar mai ales să „atragă voturi”, gânditorii ARD în chestiuni de comunicare ne-au oferit nişte glumiţe demne de Cântarea României, faza pe localităţi, nici măcar pe judeţe. Lăsăm deoparte faptul că n-au primit replica presupusă din câmpul politic advers, cel al USL-ului. Fiindcă o să vedeţi despre ce era vorba. Ceea ce părea neinspiraţie, dacă nu cumva delir, la unii politicieni reprezentativi ai ARD, care ventilau clişee precum „continuarea drumului european” şi alte sloganuri obosite, au dobândit un oarecare contur în declaraţia preşedintelui Traian Băsescu imediat după votul de ieri, de la Liceul Xenopol, menţionând că a votat pentru continuarea drumului României spre Vest şi să fie clar: ne îndreptăm spre Bruxelles şi nu spre Moscova, şi spre Washington, nu spre Beijing. Izul acestei declaraţii, care putea să lipsească, derivă mai degrabă din interpretarea unui context de acum depăşit şi nicidecum din realităţi politice evidente. A reproşa liderilor USL dilematice opţiuni pro-Est (!) nu este deloc expresia unui rafinament diplomatic. A reînceput cumva „războiul rece”? Nu suntem membri NATO şi UE, de mai multi ani? Nu suntem in vest? Atunci de unde această penibilă dilemă? Ce este cu această stafie a amorului care bântuie din nou? Noi credeam că avem probleme economice, cum are toată Uniunea Europeană, şi, ce să vezi: avem probleme sentimentale. Ni se spune pe cine să iubim mai întâi. Şi să fie clar că ne îndreptăm spre Bruxelles. Declarativ. La Beijing, Moscova, New Delhi, de economiile emergente e vorba, se zâmbeşte maliţios. Cu ajutorul lui Dumnezeu, ne vom descurca. Avem destulă experienţă în chestii „de suflet”. Am pupat mult şi pe mulţi de-a lungul zbuciumatei noastre istorii. Sigur că România îşi menţine opţiunea euroatlantică, nepusă altminteri în discuţie, sigur că liderii USL au avut în vară momente de uluială, sau, poftim, neaşteptate, la reacţiile disproporţionate ale Bruxelles-ului, la prelucrarea critică a unei realităţi necomplezente. Oricum, insuficient calibrată declaraţia preşedintelui Traian Băsescu, prin introducerea Beijingului în discuţie. Fiindcă a fost o vreme când Bucureştiul era „partenerul preferenţial” al Beijingului în Europa. Consecinţa unor demersuri politice reciproce, de înaltă ţinută. Iar în prezent China este a doua economie mondială, care o susţine viguros… pe cea dintâi economie mondială. Să mai relatăm cum a fost primit preşedintele Chinei, Hu Jintao, la Paris? Ne îndreptăm spre Vest, cum spune preşedintele Traian Băsescu. Nimic nou. Cândva însă, România excela prin numărul mare de prieteni, unii chiar autentici, nu toţi la Vest, şi totul se exprima la nivelul contactelor bilaterale în plan economic.