Născut la 19 iunie 1937, la Boulogne–Billancourt, filosoful francez Andre Glucksmann s-a stins din viaţă, azi noapte, la Paris. El a făcut legătura între două generaţii de intelectuali, cea a lui Sartre, Aron şi Foucault şi „noii filosofi” cu care a produs ruptura de marxismul anilor 70. Comunist în tinereţe, cu temeinice studii filosofice, asisitent la Sorbona, participă la evenimentele din mai 1968, când cochetează cu maoismul. În 1977, pe platourile de televiziune ale emisiunii „Apostrophes” rupe definitiv cu idealurile comuniste, radicalizându-se. Dintre cărţile sale traduse de editura Humanitas, menţionăm „Discursul urii” (2007), „Bucătăreasa şi mânăctorul de oameni”, „Prostia” (ambele 1992). Va susţine mai târziu intervenţia contra Serbiei în 1999, devenind unul din avocaţii constanţi ai intervenţionismului în numele drepturilor omului, atât în Libia şi mai târziu în Serbia. S-a declarat un adversar neînduplecat al lui Vladimir Putin.
