Un „incident tehnic”, derivat din… lipsa de cultură generală!

S-a întâmplat sâmbătă, pe marea arenă sportivă a Parisului, „Stade de France”, în preludiul partidei de fotbal dintre reprezentativele Franţei şi Albaniei, contând pentru preliminariile Euro 2020, un gest, nu atât insolit, fiindcă el s-a mai petrecut şi în alte împrejurări, cât jenant de-a dreptul: în locul imnului albanez, a fost auzit… imnul Andorrei. Jucătorii albanezi s-au arătat mai întâi uimiţi, şi apoi iritaţi, pentru ca după câteva minute de uluială, petractări şi întârziere, cu scuzele de rigoare, „invocându-se un incident tehnic” a fost ascultat imnul Albaniei, în aplauzele suporterilor francezi şi albanezi prezenţi în tribune. S-a circumstanţiat totul prin faptul că Franţa dispută un meci ofocial cu Andorra marţi ş.a.m.d.. În 2009, în Turul Franţei s-a auzit imnul danez, deşi Michael Rasmussen nu câştigase cursa. În final, s-a difuzat imnul luxemburghez, fiindcă Andy Skhlerc era învingător. Justificări facile. De parcă cele întâmplate nu erau suficiente, speaker-ul stadionului a comis o nouă împietate, adresând scuze „suporterilor Armeniei (!)”. Stupoare. La nivel oficial, partea franceză, prin Noel Le Gret, preşedintele FFF şi însuşi preşedintele francez Emannuel Macron, au prezentat scuze premierului albanez Edi Rama, calificând drept „scandaloasă gafa şi inacceptabilă”. Au primit scuze ambasadorul Albaniei la Paris, prezent la meci, şi preşedintele federaţiei albaneze de fotbal. Presa franceză de ieri a comentat cu destulă discreţie cele întâmplate. Şi dacă se pot accepta circumstanţele primei erori, cu imnul Andorrei, în locul celui albanez, de altfel pe versurile lui Ciprian Porumbescu, nu se poate scuza gafa impardonabilă a speaker-ului stadionului cu scuzele adresate suporterilor… Armeniei, ceea ce ţine… de cultura generală. Sigur că e regretabil, că la un meci oficial, disputat la Paris, „oraşul luminilor” sub egida UEFA, speaker-ul stadionului să aibă asemenea lacune de cultură generală. Fiindcă nu îl bănuim cu capul în nori. Şi se poate, fie zâmbind maliţios, dar şi trece cu vederea, deşi e vorba, până la urmă, de nişte lacune de cultură generală. Întâmplarea descrisă s-ar putea crede că nu are nici o legătură, dar absolut niciuna, cu începerea noului an şcolar, de ieri. Noi credem că are şi sugerează ceva, care nu s-a spus. Cel puţin prin alocuţiunea preşedintelui Klaus Iohannis, în nota ei ternă, cu reproşuri clişeu deja obositoare la adresa guvernării actuale, fiindcă altceva nu îl interesează. Şi ne aşteptam să răzbată îndemnul cald, convingător, vibrant la învăţătură, studiu aprofundat, adresat elevilor, pentru a fi pregătiţi „pentru o Europă (n.r. nu mai întâi pentru ţară) şi o lume în profundă schimbare, o lume care nu aşteaptă după cei captivi în practici anacronice, în corupţie sau în metehne comuniste”. A evocat Klaus Iohannis, la şcoala gimnazială Ferdinand I, unde a participat la ceremonia de deschidere a noului an şcolar „metehnele politicienilor care se tem de şcoală”. Exact asta îi interesa pe elevi şi cadrele didactice. Cu o alocuţiune eminamente politică, la deschiderea anului şcolar, – dincolo de încărcătura sa magică – deci într-o unitate de învăţământ, unde campania electorală este interzisă prin lege, Klaus Iohannis a sugerat că el însuşi nu pricepe care este rostul învăţăturii perseverente, apogeul legitim al orcărui proces formativ. Pentru a se evita în viaţă, în orice împrejurare, confuzii regretabile între albanezi şi armeni, menite să deranjeze inclusiv statornice relaţii diplomatice. Fiindcă aşa se întâmplă când biblioteca se transferă toată pe Google.