Fost ministru al Culturii, destul de modest, pedelist cu pedigree, adică băsist de linia întâi, între intelectualii fostului preşedinte, Theodor Paleologu, simpatizant frenetic al Elenei Udrea, pe atunci ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului, când aceasta era pe val, comparând-o chiar la Craiova, cu o porumbiţă, pe care şi-o dorea în echipa sa de conducere a partidului prin 2011, premergător conferinţei naţionale a PDL, are temeri mărturisite: să nu cumva să se ajungă la o alianţă PSD-AUR. O colaborare asemănătoare cu „patrulaterul roşu” din perioada 1992-1996, format din PDSR, PSM, PRM, PUNR, o formulă catalogată ca „absolut sinistră”. Theodor Paleologu poate fi luat în seamă de puţinii simpatizanţi pe care i-a avut şi nu ştim dacă îi mai are. Dar termenii discuţiei sunt totalmente eronaţi: AUR este momentan pe val, cum se spune, în orice sondaj de opinie. Şi deşi semnale nu sunt, PSD şi AUR nu pot ajunge în situaţia discutării unei posibile colaborări politice, decât prin girul electoratului. Separat, nici AUR, nici PSD, nu pot câştiga alegerile, încât să formeze viitorul lor guvern. Dacă, repet, electoratul le abilitează, fie că place fie că nu lui Theodor Paleologu, se poate întâmpla ceea ce în anii 90 era considerat scandalos, fiindcă PDSR şi aliaţii săi scandau „nu ne vindem ţara”, dar şi mesaje împotriva intelectualilor şi străinilor.
