Comisia Europeană a lansat astăzi, 9 august, o cerere de contribuții prin care solicită feedback privind cadrul juridic al UE care scutește consorțiile de transport maritim de linie de la normele UE în materie de antitrust. Comisia Europeană a lansat o cerere de contribuții prin care solicită feedback privind cadrul juridic al UE care scutește consorțiile de transport maritim de linie de la normele UE în materie de antitrust (Regulamentul de exceptare pe categorii aplicabil consorțiilor).
Marți, 9 august, Comisia a trimis chestionare specifice părților interesate din lanțul de aprovizionare al navelor de transport maritim de linie (și anume, transportatorilor, expeditorilor și agenților de expediție și operatorilor portuari și de terminale) cu privire la impactul consorțiilor dintre companiile de transport maritim de linie și al regulamentului asupra operațiunilor acestora începând din 2020. Părțile interesate pot prezenta observații timp de opt săptămâni, până la 3 octombrie 2022.
Normele antitrust ale UE interzic, în general, acordurile dintre întreprinderi care au ca efect restrângerea concurenței. Cu toate acestea, regulamentul le permite, în anumite condiții, companiilor maritime cu o cotă de piață combinată mai mică de 30 % să încheie acorduri de cooperare pentru a furniza servicii comune de transport de mărfuri, cunoscute și sub denumirea de consorții. Regulamentul este în vigoare până la 25 aprilie 2024. Prin urmare, Comisia trebuie să efectueze o evaluare a modului în care a funcționat regulamentul din 2020.
Un exercițiu de informare prin trimiterea de chestionare transportatorilor
Cererea de contribuții de astăzi și chestionarele specifice fac parte din evaluarea regulamentului. Feedbackul primit de Comisie va completa informațiile pe care le-a colectat în cadrul activităților sale de monitorizare sectorială. În ultimii doi ani, Comisia a avut schimburi periodice cu participanții la piață, cum ar fi expeditorii, agenții de expediție și transportatorii, precum și cu autoritățile de concurență și de reglementare din Europa, SUA și alte jurisdicții, cu privire la dificultățile cu care se confruntă sectorul transportului maritim. În decembrie 2021, ca parte a activităților sale de monitorizare sectorială, Comisia a inițiat, de asemenea, un exercițiu de informare prin trimiterea de chestionare transportatorilor care exploatează linii către și dinspre UE, pentru a colecta informații privind piața, în special cu privire la efectele pandemiei de coronavirus asupra operațiunilor lor și asupra lanțului de aprovizionare maritim.
Următoarele etape
Părțile interesate își pot prezenta observațiile cu privire la cererea de contribuții și la chestionarele specifice până la 3 octombrie 2022. Evaluarea va ajuta Comisia să decidă dacă va extinde sau nu data până la care este în vigoare regulamentul, cu sau fără modificări. Comisia va prezenta un rezumat al rezultatelor evaluării într-un document de lucru al serviciilor sale care urmează să fie publicat în ultimul trimestru al anului 2022.
Serviciile de transport maritim de linie includ furnizarea de servicii regulate și programate de transport maritim de mărfuri ambalate (marea majoritate în containere) pe o anumită rută. Aceste servicii joacă un rol esențial în comerțul UE și pentru economia UE în ansamblu, necesitând niveluri semnificative de investiții și, prin urmare, sunt furnizate în mod regulat de către mai multe societăți de transport maritim care cooperează în cadrul unor consorții.
Articolul 101 alineatul (1)
din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”) interzice acordurile între întreprinderi care restrâng concurența. Cu toate acestea, în temeiul articolului 101 alineatul (3) din TFUE, aceste acorduri pot fi declarate compatibile cu piața unică, în condițiile în care contribuie la îmbunătățirea producției sau a distribuției de produse ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând totodată consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obținut, fără a elimina concurența.
Regulamentul nr. 246/2009 al Consiliuluiprevede că, în conformitate cu dispozițiile articolului 101 alineatul (3) din TFUE, Comisia poate excepta consorțiile de la aplicarea articolului 101 alineatul (1) din TFUE pentru o perioadă limitată la cinci ani, cu posibilitate de prelungire. În consecință, Comisia a adoptat în 2009 Regulamentului de exceptare pe categorii aplicabil consorțiilor [Regulamentul (CE) nr. 906/2009 al Comisiei], care stabilește condițiile specifice pentru o astfel de derogare. Aceste condiții urmăresc, în principal, asigurarea faptului că consumatorii beneficiază de o cotă echitabilă din beneficiile rezultate.
Comisia a prelungit perioada de aplicare a regulamentului 2014și 2020. Prelungirea din 2020a fost decisă întrucât evaluarea a arătat că, în pofida evoluțiilor de pe piață (consolidare sporită, concentrare, schimbări tehnologice, creșterea dimensiunii navelor), regulamentul a rămas adecvat scopului, în conformitate cu abordarea Comisiei privind o mai bună legiferare în procesul de elaborare a politicilor, și și-a îndeplinit obiectivele. În plus, acordurile de consorții care îndeplineau condițiile prevăzute în regulament au continuat să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 101 alineatul (3)din TFUE. Mai precis, Comisia a constatat că Regulamentul de exceptare pe categorii aplicabil consorțiilor a condus la creșteri ale eficienței pentru transportatorii, aceștia putând să-și utilizeze mai bine capacitatea navelor și să ofere mai multe conexiuni. Exceptarea se aplică numai consorțiilor a căror cotă de piață nu depășește 30 % și ai căror membri sunt liberi să își stabilească prețurile în mod independent. În acest context, aceste creșteri de eficiență au condus la prețuri mai mici și la o mai bună calitate a serviciilor pentru consumatori. Mai precis, evaluarea a arătat că, în ultimii ani, atât costurile pentru transportatori, cât și prețurile pentru clienți per unitate echivalentă cu 20 de picioare (Twenty-foot Equivalent Unit – TEU) au scăzut cu aproximativ 30 %, iar calitatea serviciilor a rămas stabilă. Prelungirea a fost limitată la patru ani, în comparație cu durata tradițională de cinci ani a regulamentului, pentru a putea reacționa mai prompt în cazul unor eventuale modificări ale circumstanțelor pieței.
