După o expectativă prelungită, să admitem şi din raţiuni tactice, liderul social-democraţilor, Marcel Ciolacu, şi-a exprimat duminică seara tranşant punctul de vedere, vizând strângerea de semnături pentru declanşarea referendumului de demitere a primarului Sectorului 1 din Capitală, Clotilde Armand, în emisiunea moderată de Răzvan Dumitrescu, la Antena 3. Comentând imaginile, incredibile, recente, în care se vede cum se cotrobăie prin sacii cu buletine de vot şi procese-verbale, de o garnitură useristă pregătită în prealabil, Marcel Ciolacu a spus că toţi social-democraţii se vor implica în strângerea de semnături pentru a avea loc referendumul de demitere a primarului Sectorului 1, Clotilde Armand. Sunt necesare circa 52-53 de mii de semnături şi s-au strâns deja peste 15 mii. Toată povestea, despre alegerile de acum aproape un an, de la Sectorul 1 al Capitalei, a căpătat accente groteşti. Îndoiala care mai persista în legătură cu fraudarea alegerilor este pe punctul de a deveni certitudine. Pe un ton calm, dar ferm, cu suficientă elocinţă, Marcel Ciolacu a conchis: nu poate fi acceptat în 2021 un primar care a fraudat alegerile. Şi aici are deplină dreptate. Maniera la care s-au încălcat toate standardele democratice, de competiţie electorală loială, nu poate avea decât consecinţe juridice. Interesantă, în toată febrilitatea firească declanşată, după ultimele dezvăluiri, prin difuzarea unor noi imagini halucinante cu „mâinile îndemânatice useriste”, care ştiau ce aveau de făcut, este tăcerea aproape deplină a liderilor acestor formaţiuni politice, excesiv de vocali odinioară. Au sperat probabil, şi de data aceasta, că toată „gălăgia” se va dizolva în derizoriu. Şi nu ştiu acum cum să „iese” din această tevatură. Nici o contrazicere, nici o referire clară la ceea ce a văzut o ţară întreagă. Au amuţit Dan Barna, Dacian Cioloş şi ceilalţi tenori, sau îşi pregătesc asaltul final? Clotilde Armand n-a candidat ca persoană independentă, ci a fost oferta –bănuim îndelung chibzuită- a unei formaţiuni politice. Investiţia ei de încredere. Dacă verdictul final al justiţiei, fiindcă acolo se va ajunge, va fi acela că alegerea primarului Sectorului 1 al Capitalei s-a produs prin fraudă electorală, complicaţiile vor fi imense. Dacă nu dramatice. Şi nu cunoaştem termenul de fraudă parţială sau fraudă… neconcludentă. Deunăzi, şeful diplomaţiei europene, Josep Borell, a declarat că Uniunea Europeană ia în calcul noi sancţiuni pentru Belarus, întrucât opoziţia şi Occidentul suspectează realegerea preşedintelui Alexander Lukaşenko printr-o „fraudă electorală masivă”. Neprobată convingător. Va intra şi Bucureştiul în atenţia UE? Fiindcă, până acum, probele materiale, nu „suspiciunile”, atestă că s-a cam fraudat. Acesta era şi punctul de vedere al procurorului de caz, Sorin Iaşinovschi, din cadrul SIIJ, exprimat într-un interviu. Nu se întrevede nici o lovitură de teatru. Adică o circumstanţiere a stării de fapt. O consolare că n-a fost pentru prima dată, bătuţi pe umeri cu frivolitate, că nu s-a făcut, niciodată, gaură în cer. În fine, se discută, fără a se avansa aceeaşi cantitate de argumente credibile şi despre alegerea primarului de la Timişoara, la fel de competent în management administrativ, precum Clotilde Armand. Să revenim: Marcel Ciolacu a spus câteva lucruri. Nu din complezenţă. Este liderul principalului partid de opoziţie, destul de letargic, de la o vreme. Ceva trebuie să întreprindă. Şi asta, după ce primarul „salvator” al Sectorului 1, dar prin extensie şi primarul general al Capitalei, mântuitori autoproclamaţi, au dovedit ceea ce pot. Adică destul de puţin. Dacă nu nimic. S-au aruncat bezmetici într-o apă curgătoare, cu curenţi reci, uitând că nu ştiu să înoate.
