În fiecare an, la data de 9 august, în întreaga lume se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Grădinilor Zoologice şi Parcurilor. Această zi specială a fost prilejul unei vizite în Grădina Zoologică din Craiova, o adevărată lume în miniatură. Cu propriile reguli, tabieturi şi mici evenimente pe care locatarii ei le trăiesc de cum se ridică soare şi până apune printre copacii deşi ai Parcului „Nicolae Romanescu”, ce adăposteşte de zeci de ani această grădină zoologică. Aici, leul Dani şi maimuţa Bangi sunt veterani, iar o micuţă veveriţă, Codiţă, este cel mai nou membru adoptat, fiind salvat chiar de administratorul grădinii. Privind dincolo de gardurile de protecţie şi ascultând poveştile pe care publicul vizitator nu poate auzi, observi legătura specială care se creează între îngrijitori şi animalele pe care le hrănesc în fiecare zi.
Programul la Zoo începe, în fiecare zi, la ora 7.00, când angajaţii de noapte predau ştafeta celor din tura următoare. Animalele sunt inventariate, se verifică încuietorile şi se stabileşte ce este de făcut în ziua respectivă. Îngrijitorii sunt împărţiţi pe sectoare, în funcţie de urgenţe. Unii pleacă la cosit pentru a strânge hrana necesară animalelor ierbivore, iar alţii rămân în curte pentru a se ocupa cu mici reparaţii, dacă este cazul.
Înainte de masă, se face curăţenia în padocuri, în primul rând la animalele carnivore. Ele se închid în adăposturi, iar îngrijitorul intră în ţarcurile exterioare. După ce s-a terminat exteriorul, se dă drumul afară animalului. „Animalul iese pentru că este foarte curios, iar atunci se închide boxa interioară şi se face curăţenie. Apoi se pune hrană”, explică administratorul Grădinii Zoologice, Laurenţiu Păun, în timp ce se face un tur al animalelor.
Peste 100 de kilograme de carne, porţie zilnică pentru carnivore
Carnivorele sunt hrănite cu bucăţi de carne care sunt tăiate şi cântărite pentru fiecare în parte. Vorbim de o cantitate de 100 de kilograme de carne pe zi, pe care o mănâncă toate animalele de aici, fiecăruia revenindu-i, în funcţie şi de gabarit, o porţie de până la 10 kilograme.
„Animalele sunt lăsate să-şi mănânce hrana numai în interior. Ele îşi păstrează comportamentul de animal sălbatic de a-şi lua hrana şi a o pune unde vor. Ca să nu iasă cu ea afară, în căldură, le închidem. După ce şi-au luat masa, pot să iasă afară”, povesteşte administratorul detalii din viaţa animalelor de la Zoo. Între 12.00 şi 14.00, toate animalele trebuie să fie hrănite. „Foarte greu de hrănit sunt animalele omnivore, precum ursul, care este foarte curios. Trebuie să fii foarte atent la modul în care îl izolezi, să te asiguri că este bine izolat şi să nu poată să intre peste tine”, mai spune Laurenţiu Păun.
Leul Dani, vedeta de la Zoo
Leul Dani este printre primele exemplare din grădina zoologică. Are aproximativ 20 de ani de când a ajuns la Craiova. Cu coama lui impunătoare, este admirat deja de generaţii întregi de vizitatori, fiind una dintre atracţiile principale ale Parcului „Nicolae Romanescu”. A fost adus de mic şi crescut aici împreună cu o leoaică. Încet-încet, au apărut şi ceilalţi doi lei tineri, Turi şi Cioanta. Vecinii lor de alături sunt Rocky şi Aka, familia de tigri.
„Nu ne putem permite să îi lăsăm să facă pui. La orice exemplar de feline mari, cum sunt ei, trebuie să dispui de spaţiu ca să îi creşti. La ora actuală, spaţiile din Grădina Zoologică a Craiovei se conformează Ordinului 1798 privind autorizarea şi funcţionarea grădinilor zoologice, unde sunt specificate clar suprafeţele care sunt alocate unei familii de feline. Cu cât creşte familia de feline, cu atât trebuie să îi măreşti spaţiul cu 50 de metri pătraţi, pentru fiecare exemplar, plus suprafaţa interioară cu 10-20 de metri pătraţi. Nu avem această posibilitate şi atunci li se fac anumite tratamente pentru a preîntâmpina acest lucru”, explică administratorul ce probleme întâmpină cu familiile de feline.
Leoaicele sunt mai agresive, povestesc îngrijitorii, şi se mai reped la uşă când li se aduce mâncare, pentru că şi în sălbăticie ele sunt cele care vânează şi întreţin grupul. „Nu am avut probleme până acum cu ele şi nici nu vreau să se întâmple. Băieţii îşi fac serviciul câte doi pe fiecare sector, tocmai ca să nu uite vreo uşă deschisă. Îngrijitorii sunt foarte ataşaţi de animale, pentru că fiecare are sectorul lui. Sunt angajaţi care lucrează mai mult pe sectorul de carnivore, ei ştiu exact ce mâncare le trebuie. În perioada de caniculă, le-am asigurat mai multă apă”, spun îngrijitorii.
Biju şi urmaşii săi
În urmă cu ani de zile, Biju şi familia lui de urşi locuiau în grota săpată lângă debarcader. Acum, spaţiul respectiv este dezafectat, iar urşii au fost mutaţi alături de celelalte animale, având o casă nouă şi mai încăpătoare. „Urşii sunt nişte animale cărora le place să se afle la înălţime, ca să poată vedea ce se întâmplă în jurul lor. În grotă erau foarte stresaţi, foarte agitaţi, iar modalitatea de a le face curăţenie era foarte riscantă. Îngrijitorii se învârteau, practic, cu ursul după ei în jurul acelei stânci din mijloc. Riscau să se trezească că sare ursul la ei”, explică administratorul de ce a fost nevoie ca urşii să-şi părăsească grota.
Fără nici o legătură cu mutarea, ursul cel bătrân, pe care toată lumea îl alinta Biju, a murit de bătrâneţe cu ani în urmă. La Grădina Zoologică au rămas însă urmaşii lui. „Sunt imprevizibili şi foarte curioşi. În momentul când te văd cu ceva în mână, ei presupun că ai ceva de mâncare. Este un animal omnivor şi nu contează ce ai în mână – că sunt legume, fructe sau carne –, el vrea să mănânce. Nu este indicat să fii în preajma lui atunci când le este foame”, le cunosc deja obiceiurile îngrijitorii. Ca şi la alte carnivore, conturul gardului are şi un fir electric, iar aceştia spun că, de multe ori, un urs a încercat să îl treacă, dar a fost pişcat de bot şi s-a întors. „A mai dat ocol, a mai încercat în altă parte, dar văzând că nu poate, s-a liniştit. Nu avem probleme nici cu ei”, precizează Laurenţiu Păun.
Salvate de la Desa, bezele şi-au găsit adăpost
O poveste interesantă o au berzele care au fost adoptate la Grădina Zoologică. Toţi cei patru pui, care convieţuiesc acum cu alte păsări de baltă, au fost salvaţi dintr-un incendiu, de la Desa. Atunci cuibul în care se aflau păsările a fost cuprins de flăcări.
„Aveau ciocurile negre când au ajuns aici, din cauza fumului, iar acum sunt într-o stare destul de bună. Când vin îngrijitorii să le dea să mănânce, li se taie felii de carne ca pe deget de groase. Ele vin pe lângă tine să primească hrană şi se vede că nu sunt stresate. Se înţeleg foarte bine cu raţele şi cu gâştele, fiecare îşi consumă hrana lui”, afirmă Laurenţiu Păun, în timp ce un copil strecoară câteva fire de iarbă printre ochiurile de sârmă ale gardului.
„Valoroase sunt toate păsările şi fiecare este pretenţioasă în felul ei. Păunii, de exemplu, sunt mai greu de reprodus pentru că, atunci când fac ouă, păuniţele trebuie să-şi ascundă cuibul şi ies cu puii direct de acolo. Încercăm să asigurăm fiecăruia ce are nevoie, pentru că este suficient stresul pe care îl au prin îngrădirea libertăţii”, sunt de părere îngrijitorii.
O familie de maimuţe este aşteptată la Zoo
Maimuţele au asigurat dintotdeauna colţul exotic al Grădinii Zoologice din Craiova. Acum, în ţarcul nou şi larg, în care au fost pregătite leagăne din lemn şi roţi vopsite, mai locuieşte doar o singură maimuţă.
Bengi este Macac de Java şi se află aici de aproximativ 15 ani, fiind adus de la fosta grădină din Caracal, desfiinţată între timp. „Am dori să aducem maimuţe pentru că cea pe care o avem noi este bătrână. Încercăm să îi asigurăm tot ce are ea nevoie, dar se vede că este deja bătrână. În urma discuţiilor pe care le-am avut cu cei de la Federaţia Grădinilor Zoologice din România – a fost în primăvară o conferinţă internaţională la Craiova –, am primit asigurări că am tot sprijinul. Am discutat cu anumite grădini zoologice din Ungaria şi este posibil – nu ştiu în cât timp – să reuşim să aducem o familie de maimuţe, asta însemnând un mascul şi două femele, la Craiova”.
Pentru că este deja foarte bătrân, Bengi va fi transportat la o altă grădină zoologică din ţară, unde va locui cu o altă maimuţă din aceeaşi specie.
Veveriţa Codiţă va avea o familie
Săptămâna trecută, reprezentanţii Zoo Craiova au făcut special o deplasare la Constanţa, de unde au adus o veveriţă-femelă. Aceasta este acum în carantină, în cabinetul doctorului veterinar, pentru a i se face o serie de tratamente de deparazitări. „O vom aduce în volieră, lângă Codiţă, veveriţa-mascul”, spune administratorul care are o poveste specială. Pe Codiţă l-a găsit lângă un pom când abia mai mişca. „L-am crescut efectiv la mine în buzunar, l-am hrănit cu pipeta cu lapte. Acum a crescut mare şi mănâncă nuci, alune, seminţe, are căsuţa lui. Va avea şi el o familie de veveriţe în curând”, povesteşte, zâmbind, administratorul.
În parc sunt destul de multe veveriţe, dar, fiind crescute în sălbăticie, vizitatorii nu se apropia de ele şi nu le pot vedea când doresc, acesta fiind motivele pentru care administratorul grădinii, după ce s-a consultat cu conducerea RAADPFL Craiova, a luat-o în privinţa creşterii în captivitate a unei familii de veveriţe.
În faţa volierei veveriţelor, va fi creat un spaţiu pentru cobai, cu tobogane şi tot ce trebuie pentru a fi o atracţie. Tot acolo, pentru a completa acest spaţiu, vor fi aduse păsări exotice, papagali din diferite specii. „Toate se fac în timp şi încercăm să facem lucrurile acestea pentru a demonstra că se poate un lucru frumos, într-un spaţiu destul de mic. Nu suntem o grădină mare, avem doar 1,5 hectare, dar împărţit cum trebuie, hectarul acesta poate face să avem ceva frumos pentru noi şi pentru educaţia copiilor”, este de părere Laurenţiu Păun.
Struţii, atracţiile-gigant ale parcului
Vizitatorii Grădinii Zoologice s-au ataşat şi de familia de struţi, pe care îngrijitorii încearcă să îi facă să se simtă cât mai bine în captivitate. „Struţii trăiesc pe suprafeţe mult mai mari, iar aici le avem asigurată suprafaţa minimă. Sunt două exemplare, mascul şi femelă, iar normal ei ar trebui să trăiască în trio-uri. De aceea, masculul are un comportament deviant şi o ciuguleşte de pene pe femelă. Însă, în crescătorii, atunci când penele ajung la maturitate, la femelele de struţi şi chiar la masculi, se vând către magazine specializate. Deci, penele lor se regenerează, cresc din nou şi nu este nici o problemă din acest punct de vedere. Animalele, prin natura lor, se comportă aproape ca în sălbăticie. Masculul nostru este destul de obraznic, loveşte cu piciorul mai rău ca un cal. Unui îngrijitor i-a dat câteva picioare încât i-a rupt pantalonul”, le cunosc îngrijitorii comportamentul, în cele mai mici amănunte.
Pentru că struţul înghite uşor orice obiect care străluceşte, păsările uriaşe au fost separat de vizitatori. „N-am temut ca nu cumva vreun copil să arunce ceva, iar struţul să înghită obiectul respectiv şi să moară. Este foarte greu să facem rost de un alt struţ, este foarte greu să îl aduci la maturitate chiar dacă este crescut în captivitate”, mai spune administratorul.
Cei doi struţi sunt hrăniţi cu un amestec de grăunţe, de grâu, porumb, orz şi floarea-soarelui, şi vegetale – tot ceea ce înseamnă salate şi ierburi, dar tocate mărunt şi într-o anumită cantitate. Apă li se asigură cât mai des pentru că ei consumă destul de multă.
Amenajările continuă
Ca toate aceste animale să se simtă bine, îngrijitorii se străduiesc să asigure un mediu cât mai apropiat de cel cu care acestea au fost obişnuite în sălbăticie. Grădina Zoologică a fost reabilitată, în anul 2015, cu o sumă de 2,3 milioane de lei, dintre care 25% de la bugetul local şi 75% de la Ministerul Mediului, fiind create habitate noi şi mai încăpătoare, pentru a se înscrie în normele europene de protecţie a animalelor în captivitate. Dacă nu se făcea această reamenajare, grădina urma să se desfiinţeze.
Cele 278 de exemplare de animale, din 42 de specii, au trecut cu bine prin această perioadă de şantier, iar acum îngrijitorii se preocupă să le înfrumuseţeze şi doteze corespunzător noile spaţii.
„Pentru animalele ierbivore, dorim să amenajăm hrănitoare cu umbrar. Aşa vrem la muflon, lamă şi ponei. Toate vor fi făcute cât mai natural, din lemn. La conferinţa internaţională care a avut loc aici, a fost prezent şi cineva din Danemarca, care se ocupă de designul din interiorul grădinilor zoologice, şi ne-a explicat cât de important este să folosim cât mai multe materiale naturale, lemn, bambus, trestie, papură. Toate amenajările care sunt aici sunt făcute cu băieţii noştri. Roţi ca să poată să se agaţe, leagăne şi toate amenajările în ţarcuri depind de noi”, spune, cu însufleţire în glas, Laurenţiu Păun, administratorul care s-a ataşat foarte mult de această lume a animalelor.
Relaţia specială dintre îngrijitori şi animale
De altfel, activitatea la Grădina Zoologică presupune şi o muncă ce nu se vede. Programul aici este non-stop, nu se termină nici măcar atunci când ultimul vizitator părăseşte încântat aleile parcului, îndreptându-se spre casă.
La ora 15.00, după ce s-a asigurat apa şi mâncarea tuturor animalelor şi este curăţenie peste tot, vine băiatul care asigură paza şi securitatea pe timpul nopţii. Toate porţile se închid şi grădina intră în regim de supraveghere strictă. „El vede unde mai trebuie apă, dacă animalele se comportă bine… Ține legătura cu mine şi cu doctorul veterinar în permanenţă, noi venim, la orice oră din noapte, dacă este nevoie, pentru a lua toate măsurile care se impun să le fie bine, în primul rând, animalelor. Sâmbăta şi duminica sunt doi băieţi care, de la ora 7.00 şi până la ora 15.00, nu stau o clipă jos. Acum spaţiile s-au modificat, sunt mai mari, altfel concepute şi trebuie să le asiguri curăţenia atât în interior, cât şi exterior”. Aşadar, în Grădina Zoologică nu este niciodată pauză, viaţa urmându-şi, ca peste tot, cursul ei. Poveştile sunt scrise însă aici de animale şi îngrijitorii lor.
LAURA MOȚÎRLICHE şi RADU ILICEANU
