Deşi teoretic se ştie că antreprenorii au nevoie de un mediu de afaceri, deschis, transparent şi atractiv, bazat pe competitivitate şi spirit creativ, ca să le permită să facă faţă concurenţei atât pe piaţa internă unică, cât şi în exteriorul Uniunii Europene, în realitate, mediul de afaceri din România nu este atât de generos. Despre cum reuşeşte să se menţină în top o firmă de prestigiu din Craiova, am vorbit cu domnul Radu Zlatian, consultant al firmei SC Softronic SRL, companie producătoare de material rulant de tracţiune electrică, respectiv de locomotive electrice.
În existenţa sa de 12 ani, SC Softronic a lucrat în principal pentru CFR Marfă şi CFR Călători, fabricând modernizări şi executări reparaţii pentru mai bine de 300 locomotive din dotarea SNCFR-ului. Ca urmare a experienţei câştigate, firma a început să fabrice locomotive de concepţie proprie. Ce se produce în aceste zile la Softronic?
În acest moment, sunt deja fabricate şapte locomotive, în două tipuri, un tip este locomotiva Phoenix, cu motor cu tracţiune în curent continuu, dar toate echipamentele de forţă şi cele auxiliare sunt de concepţie proprie, sunt echipamente noi, invertoare de mare putere cu tranzitare IGBT, invertoare pentru alimentarea serviciilor auxiliare, un bord care respectă cele mai multe dintre condiţiile tehnice impuse de operatorii de cale ferată şi în principiu respectă în totalitate condiţiile impuse de reglementările europene, inclusiv cele de interoperabilitate. Cel de-al doilea tip, locomotiva Transmontana, sau locomotiva de mare putere, cu şase axe, cu motoare pe curent alternativ, care este în totalitate de concepţie proprie. Singurele componente care nu au fost proiecte de Softronic sunt ramele de boghiuri. Evident că sunt foarte multe componente care se cumpără, cum ar fi componentele electronice, componente pneumatice, o parte din componentele mecanice, cum ar fi roţile, osiile pe care nu le facem noi, însă ceea ce este foarte interesant este faptul că cele mai importante, cele mai complexe componente şi cele cu ponderea cea mai mare în componenţa unei locomotive sunt made Softronic, adică sunt proiectate şi fabricate de Softronic. Motoarele de tracţiune curent alternativ, motoare proiectate aici, fabricate împreună cu firma TehnoInd şi care funcţionează foarte bine, aceste motoare sunt alimentate de niște invertoare de mare putere, realizate tot aici şi care se încadrează în produsele de vârf din domeniu. Pe lângă acestea, mai există sistemul de control şi comandă, realizat în mare parte de Softronic conform prescripţiilor şi condiţiilor impuse de către Uniunea Internaţională a Transportatorilor de Căi Ferate.
Condiţiile economice se înrăutăţesc pe zi ce trece, cum resimte compania Softronic toate bâlbâielile şi toate schimbările care se fac intempestiv odată cu schimbarea unui guvern?
Este o întrebare foarte bună pentru că vizează câteva aspecte cu care Softronic are de lucrat. Este legată de una dintre cele mai complicate probleme şi anume de achitarea contravalorării muncii executate către statul român. Se ştie că CFR Marfă şi CFR Călători aparţin statului român. Se știe că execuția de lucrări pentru cele două companii de stat a devenit o povară. În momentul de faţă, Softronic a încercat să lucreze cât mai puţin cu aceste societăţi, fiindcă sunt arierate extrem de mari care au determinat Softronic să se împrumute până la refuz, şi asta sigur că grevează performanţa economică a unităţii. Desigur că în momentul în care nu primeşti banii pe ce ai făcut, îţi încetineşti şi activitatea… acesta fiind şi efectul de domino. O altă problemă ar fi aceea a numărului de comenzi date de societăţile de stat, care sunt de altfel şi cele mai mari. În ciuda faptului că sunt nişte documente programatice, care sigur au luat în considerare dezvoltarea transporturilor nu s-a făcut nimic în acest domeniu. Vreau să spun că de exemplu, anul trecut, trebuia deja să fie achiziţionate marile trenuri regionale şi nu s-a făcut nimic în acest sens, şi nici nu se prevede ceva concret nici pentru anul acesta… şi nici pentru 2013 sau 2014 anul viitor. Deci o a doua problemă este că unităţile statului nu dau comenzi. O a treia problemă este că din aceleaşi motive, ca şi Softronic şi alte societăți private, o duc foarte rău şi asta pentru că de fiecare dată când lucrează cu unităţi ale statului primesc comenzi, în schimb trebuie să dea foarte repede banii, la 30 de zile după emiterea facturii. Aşadar, situaţia economică dificilă în care se zbate Europa şi implicit, România, se reflectă asupra societăţilor din domeniul transportului feroviar prin arieratele care văd că nu se lichidează în ciuda faptului că trece timpul, prin lipsa comenzilor şi închiderea în carapace a unităţilor private, care nu mai fac investiţii, nu din cauza faptului că nu şi-ar dori sau nu au resurse, dar situaţia instabilă şi mult amplificată de către mass-media în această perioadă şi de către alţi indivizi creează o adevărată psihoză, care-i determină pe mulţi oameni de afaceri să-şi ducă banii în paradisuri fiscale, să-şi înfiinţeze firme în Bulgaria, care este percepută în momentul de faţă ca o ţară mult mai stabilă şi noi avem de suferit.
Sunteţi de acord şi cu expresia „gura bate…”, spusă de mai multe ori, zilele acestea de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu ?
Declaraţiile contradictorii şi poate nu neapărat contradictorii, că multe au fost făcute pe aceeaşi undă, dar dorinţa asta a guvernanţilor de a ieşi în faţă, de a-i vedea lumea la televizor, să se vadă pe sticlă, strică foarte mult.
Olt, Dolj, Mehedinţi – judeţe corigente la numărul de firme private
Un semnal al pierderii încrederii în mersul economiei este dat şi de numărul mai mic de firme înfiinţate. Este acesta un barometru al dezvoltării noastre?
Într-adevăr, este un barometru al dezvoltării antreprenoriale, care se exprimă în general în numărul de firme pe mia de locuitori şi repartiţia pe teritoriul unei ţări. Este sigur o caracteristică foarte importantă pentru absolut toate ţările. Din păcate, România se află mult în urmă faţă de media pe UE, erau în jur de 19 pe mia de locuitori în România, faţă de 25 pe mia de locuitori, cât este media europeană şi să nu mai vorbim de statele dezvoltate, unde există o repartiţie de 40 de firme pe mia de locuitori. La noi, numai Bucureştiul şi judeţul Ilfov se apropie şi chiar se încadrează în trendul Uniunii Europene, în rest toată ţara, şi vreau să vă spun cu părere de rău că şi Doljul se numără printre judeţele unde numărul de firme pe mia de locuitori este foarte mic, la fel de jalnică este şi situaţia în Olt sau Mehedinţi.
Se dovedesc din ce în ce mai reticenţi antreprenorii români în a-şi promova ideile în mediul de afaceri românesc ?
Nu, eu cred că antreprenorii români au o altă problemă. În primul rând nu sunt educaţi în spiritul afacerii, cei mai mulţi dintre ei. Sunt o mulţime de aspecte care trebuie luate în considerare, pe care ei nu le cunosc, iar în ciuda faptului că s-au făcut mai multe cursuri de antreprenoriat, acestea s-au făcut doar de formă, nu şi de fond. Al doilea aspect ar fi acela legat de educaţia tineretului. Se face într-adevăr în liceu un curs de antreprenoriat care se întinde pe vreo 3 ani. Se pare că efectele sunt atât de mici, încât cursul ar trebui desfiinţat, fiindcă nici unul dintre tinerii care termică acest liceu şi nici cei care termină facultatea habar nu are ce înseamnă antreprenoriatul. A apărut şi termenul ăsta care creează oarecare cum şi confuzie. În româneşte se spune întreprinzător. Ce trebuie să ştie un întreprinzător? Ce riscuri îşi asumă?
Întreprinzătorii trebuie să fie adaptaţi mediului de afaceri
Cum ar trebui să fie un mediu de afaceri propice dezvoltării unui business de succes?
Întreprinzătorul trebuie să ştie ce are de făcut în acest mediu de afaceri. Noi discutăm aici de o chestiune foarte clară: noi avem mediu de afaceri şi mediul economic. Mediul de afaceri este format din totalitatea reglementărilor legale care există şi mediul economic care este format din totalitatea firmelor. Pentru ca mediul economic cu mediul de afaceri să trăiască într-o armonie apropiată de ideal, sigur că este necesar ca aceşti întreprinzători să fie adaptaţi mediului de afaceri şi să-l cunoască. Aici este cheia, cum să cunoască mediul de afaceri? Mai avem şi o altă mare problemă. Faptul că avem o Comisie Naţională de Prognoză şi un Institut de Statistică ce nu oferă suficiente date pentru aceşti oameni. De exemplu, dacă vreau să-mi fac o afacere în confecţii, eu trebuie să am nişte situaţii statistice pe zona mea, pe întreaga ţară, să ştiu cum funcţionează acest domeniu şi cât de bine va fi pe viitor, dacă este în cădere… Dacă este în cădere, eu nu am ce să caut acolo ca întreprinzător mic. Căderea într-o ţară o poate rezolva ori ţara respectivă, ori nişte întreprinzători de calibru imens. Ce pot să vă spun este că în momentul de faţă, astfel de informaţii nu există, iar dacă există ele sunt foarte trunchiate şi greu de interpretat. De asemenea, mai este şi chestiunea aceea că foarte mulţi dintre înterprinzători nu ştiu să interpreteze indicele creşterii valorii produselor industriale, nu au cunoştinţe minime de Economie, habar nu au ce reprezintă valoarea netă actualizată sau alţi indicatori, alte informaţii, nu ştiu să-şi facă un plan de afaceri, ceea ce este iar foarte grav, nu ştiu să studieze piaţa. Acestea sunt motivele pentru care antreprenoriatul nostru se află în urmă, și mai este încă ceva, mentalitatea aceea care provine de acum 20 de ani, că cel mai bine este să munceşti la stat. Ai o slujbă liniştită, ieşi la pensie, că ce îţi pune în pensie acolo nu mai contează, îţi pune… nu îţi ia…
Dar despre birocraţie ce ne puteti spune?! Reducerea şi simplificarea procedurilor administrative, a timpului necesar şi corectitudinii acordării autorizaţiilor sau avizelo, mai constituie şi astăzi motive de supărare şi indignare pentru întreprinzători? Se mai plâng antreprenorii că pierd mult timp cu aceste acte?
De fapt, noi avem o foarte mare problemă cu libertatea economică care este legată de o serie de aspecte, printre care, taxele şi impozitele. Taxele şi impozitele reprezintă o constrângere. Nu reprezintă un instrument de colaborare între stat şi întreprinzător. Reprezintă o constrângerre pentru că sunt foarte multe taxe, care s-au mai redus, într-adevăr, în ultimii ani, dar ritmul este prea mic. Comparativ nu cu un stat punctual, ci cu media europeană, noi avem nişte taxe şi impozite mult prea mari decât alţii şi vreau să mă refer la costul muncii. Se doreşte ca numărul de şomeri să fie cât mai mic. Este o utopie după mine, atât timp cât sistemul economic nu va acţiona în libertate. Potrivit unor organisme internaţionale care se ocupă de aceste probleme, în 2011 România a mai coborât câteva locuri, ne aflăm în urma Bulgariei, şi din punct de vedere al libertăţii economice, dar şi din punctul de vedere al competitivităţii. Acesta este un lucru foarte grav. Noi am ajuns aşadar la aceşti doi indicatori care caracterizează evoluţia economiei: competitivitate şi libertate în economie, în urma prietenilor noştri bulgari, la care ne place mereu să ne raportăm. Aşadar ne raportăm la un vecin al nostru care ne-a luat-o înainte şi a luat-o înainte nu cu un loc, ci cu vreo 3-4 locuri. După mine, lucru grav. Noi am mai rămas aşadar în faţa bulgarilor doar din punct de vedere al câtorva indicatori, cum ar fi suprafaţa teritorială, numărul de populaţie, dar şi ăsta este îndoielnic, un PIB ceva mai mare şi un salariu mediu ceva mai mare. În rest, la alte capitole suntem în urma lor.
Şi totuşi programe se tot lansează pentru încurajarea tinerilor antreprenori. Vă enumăr doar câteva: Programul Start-up; Programul Mihail Kogălniceanu; Programul pentru tinerii debutanţi în afaceri. Ce se întâmplă le lansăm doar de dragul de a lansa programe sau avem şi un feed-back al acestora ?
Până luna trecută, timp de un an şi jumătate am ţinut un curs de antreprenoriat, un curs foarte scurt, practic doar o iniţiere în problemă şi de fiecare dată le-am prezentat aceste programe şi din păcate nu am avut nici un doritor. Ideea este că toate aceste programe au nişte condiţii restrictive foarte dure care sperie. Atunci când îi spui unui întreprinzător debutant că trebuie să ţină în spate un număr de salariaţi, foarte mic, este adevărat, un număr de ani, deja l-ai gonit. Nivelul declarativ este ridicat. Mai avem problema aceea că ne place să ne mândrim cu ceea ce nu avem. Deci programele acestea, din informaţiile pe care le am, recunosc că nu sunt informaţii oficiale, dar din discuţiile care au participat la aceste cursuri antreprenoriale, nici unul nu a accesat nici cardul Mihail Kogălniceanu, nici alte programe
Fonduri nu pot fi accesate decât de firmele cu bani
Despre consultanţa IMM-urilor în vederea corectei accesări a fondurilor europene ce ne puteţi preciza, în condiţiile în care ştiu că sunteţi un specialist în acest domeniu, al realizării proiectelor.
Fără aceste fonduri este greu, cu aceste fonduri este şi mai greu. Toate aceste programe au în spate nişte proiecte mai mult sau mai puţin generoase, care sunt analizate numai pe anumite domenii, iar acele domenii au niște probleme foarte mari. Aşadar trebuie să fii foarte abil ca să-ţi introduci dorinţele prin preceptele şi constrângerile pe care le are ghidul. Aceste fonduri nu pot fi accesate aşadar decât de firmele cu bani pentru că în ciuda faptului că se acordă o prefinanţare, care este la circa 35% din valoarea pe care o primeşti, banii aceştia nu îţi ajung şi trebuie să te duci la bancă. Îti trebuie garanţii, pe care ai putea să le iei de la Fondul de Garantare a IMM-urilor, iar când banca se duce aici i se spune că întreprinzătorul trebuie să plătească factorul de risc de 2,5% şi îl mai pune să semneze nu ştiu ce alte contracte şi atunci, desigur, că sunt foarte puţini cei care apelează la fondurile de garantare, iar cei care sunt cu risc major nu au ce să calce pe acolo. Nici o bancă nu dă nimic fără garanţii. De obicei la o afacere serioasă nu îţi ajunge un apartament sau o casă. Când este vorba de o afacere cum este la Softronic, nu îţi ajunge nici un bloc întreg şi atunci se pune problema ce ne facem… Accesăm proiecte mici, fărăminţând fondurile şi nu ne va ajunge timpul ca să ajungem la un nivel tehnic şi tehnologic apropiat de medie, şi de aici ni se va trage totdeauna efectul celălalt de multiplicare a neajunsurilor, a greutăţilor cu care te ciocneşti în permanenţă pentru că nu ai reuşit să realizezi o tehnologie performantă care să nu necesite forţă de muncă multă, să nu mă oblige să consum multă energie sau materiale. Pe de altă parte, investiţiile private se folosesc de acelaşi lucru. Eu fac o investiţie privată dacă am bani. În momentul de faţă nici o bancă nu intră în parteneriat cu tine, să sufere alături de tine. Ea vine cu banii, este alături de tine cu specaliştii ei, are dreptul să-ţi controleze afacerea pe timpul respectiv pentru că vine cu banii ei. Din păcate, în ţările UE se aplică această metodă, la noi nu, şi nici nu cred că intenţionează BNR să facă ceva în sensul acesta, pentru că am fi auzit şi noi până acum.
Modernizarea locomotivei electrice cu motor de curent alternativ
Care este ultimul proiect creionat de Softronic pe baza căruia va accesa şi fonduri europene ?
Am mai încheiat acum un proiect, este vorba de un proiect de modernizare a locomotivei electrice cu motor de curent alternativ. Această locomotivă a fost realizată prin acest proiect, adică componente ale ei. La ce mă refer mai exact: la motor. Motorul de tracţiune, care este un motor asincron, de 3000 de turaţii pe minut, astfel că locomotiva va ajunge la 6000 de kv; adică este cea mai puternică locomotivă făcută vreodată în România. A doua componentă – inventorul de tracţiune, concepţie integrală Softronic, fabricaţie integral Softronic. A treia componentă, transformatorul de putere, cu care nu am avut un succes foarte mare, drept pentru care mai reluăm problema pentru că aşa este în Cercetare, mai dai şi rateuri, nu mergi mereu la sigur, aşa cum îşi închipuie toată lumea. Proiectul se ridică la 3,9 milioane de lei, din care am primit de la UE, în jur de 1,44 milioane, restul banilor sunt puşi de Softronic. Contribuţia europeană nu este una foarte mare pentru că suntem IMM şi mai vin şi alte cheltuieli.
Sunt voci în mediul de business care susţin că Autoritatea de Management nu ar mai trebui să fiinţeze pe lângă fiecare minister în parte… ci toate aceste lucruri să-şi găsească rezolvarea la Ministerul Fodurilor Europene. Dumneavoastră cum comentaţi acest aspect …
Da, şi eu am crezut că Ministerul Fondurilor Europene pentru asta s-a înfiinţat. Am considerat că s-a înfiinţat pentru a polariza toate activităţile care sunt legate de integrarea şi afacerile în Europa. Se pare că nu. Pentru că în continuare autorităţile de management au rămas pe lângă ministere. În anumite cercuri se discută de această mutarea. Dar până în acest moment nu s-a întâmplat nimic. Acum de ce este foarte important să se ducă acolo. Nu pentru a răspunde un singur ministru şi nici pentru a se disponibiliza angajaţi, pentru că asta nu are nici un fel de importanţă. Important este un singur lucru şi anume, unificarea întregii palete de documente. În funcţie de fiecare program, autorităţile de management au emis documente care nu sunt inţiate în acord cu directivele, în acord cu documentele, în acord cu ceea ce ştim noi despre proiecte. De exemplu, eu ca şi consultant, dacă vreau să fac un proiect pe energie electrică şi un proiect pe investiţii, deşi este vorba de acelaşi program investiţional, fiind vorba de două ministere diferite, am o problemă foarte mare, ghidurile sunt total diferite, cerinţele sunt total diferite, cu toate că ele răspund aceluiaşi regulament nr. 1.083 al Consiliului Europei. Unificarea aceasta este foarte importantă pentru că ar uşura nu numai viaţa celor care fac proiecte, ci şi viaţa celor care evaluează aceste proiecte.
