Pentru preşedintele brazilian Dilma Rousseff perioada de graţie s-a terminat. La cinci luni de la debutul mandatului său n-a mai putut face nimic pentru a împiedica demisia omului său de încredere din Guvern, Antonio Palocci, 50 de ani, suspectat de îmbogăţire ilicită. Antonio Palocci ocupa postul cheie de „şef al casei civile”, un fel de prim-ministru, funcţie pe care o deţinuse doamna Rousseff în guvernul fostului preşedinte Luis Inacio Lula da Silva, înainte de a intra în campanie electorală. Antonio Palocci a fost în permanenţă alături de preşedinte, fiind considerat „omul forte al guvernului”. Să nu omitem faptul că Brazilia a avut, în ultimii ani, o constantă creştere economică robustă, fiind considerată una dintre economiile de succes, motiv pentru care a devenit membru G 20. Medic de formaţie, Antonio Palocci este descris ca un personaj calm, afabil, abil negociator, inclusiv în contactele puterii cu aliaţii de bază, la nivelul Congresului. A participat la fondarea Partidului Muncitorilor, a lui Lula, care, sosit la putere, în 2003, l-a desemnat ministru al Finanţelor. O alegere înţeleaptă, pentru că Palocci s-a dovedit, între timp, un politician moderat, ostil unei rupturi economice „de tip socialist”. Acţiunile sale în această funcţie strategică au fost repede resimţite de patronii brazilieni şi investitorii străini. În 2006, Palocci a căzut pentru prima dată, fiind implicat într-un scandal de violare a secretului bancar, şi preşedintele Lula a trebuit, cu regret, să se despartă de el. Din lipsă de dovezi concrete Curtea Supremă îl va exonera de vinovăţie. În 2010, Antonio Palocci, rămas deputat federal, efectuează marea reîntoarcere, conducând cu succes campania prezidenţială a Dilmei Rousseff. La sfatul lui Lula, va fi recompensat cu funcţia de „şef al casei civile”, din care exercita o considerabilă influenţă, cea mai mare parte din umbră. Dar, lovitură de teatru, la 15 mai a.c.. Cotidianul Folha, din Sao Paolo, a dezvăluit că Antonio Palocci şi-a sporit averea, în perioada 2006-2010, cât timp a fost avocat şi proprietar al unui cabinet de consultanţă, patrimoniul său fiind estimat la 3 milioane de euro. Numai în 2010 cabinetul a facturat 8 milioane euro pentru clienţii săi. Palocci s-a apărat, negând că ar fi comis vreo ilegalitate, întrucât nici un text de lege nu interzice unui deputat să fie şef de antrepriză. Dacă a câştigat mulţi bani asta se datorează renumelui dobândit ca fost ministru al Finanţelor. Cum presa a continuat dezvăluirile, a fost indusă o suspiciune puternică de trafic de influenţă. Situaţia s-a complicat, în sensul că au trebuit date explicaţii la televiziune, unde s-a dovedit lipsit de convingere, refuzând să dezvăluie numele clienţilor săi. Opoziţia, dar şi mai grav, o parte din aleşii „stângii” i-au cerut demisia. Ceea ce s-a întâmplat, fiind înlocuit cu senatorul din partea statului Parana, Gleis Hoffmann, 45 de ani. Această afacere a fragilizat puterea doamnei Rousseff în faţa opoziţiei parlamentare, susţinută de ziarele importante. Problemele au apărut în Congres, unde Guvernul, sub presiuni de luat în seamă, a acceptat o reformă a Codului forestier, fiind rău criticat acum de ecologişti. Săptămâna trecută, fostul preşedinte Lula, care îşi anunţase retragerea din spaţiul public, presimţind pericolul, a ieşit pentru a-i da un ajutor doamnei Dilma Rousseff, prilej ca opoziţia să clameze „Dilma nu poate fără Lula”. Povestea are tâlcul ei: într-o ţară mare, precum Brazilia, despre care nu ştim mare lucru, îmbogăţirea ilicită, nu doar devine suspectă, dar, în cazul oamenilor politici, reacţiile presei sunt neiertătoare şi luate în seamă.
