Emmanuel Macron a făcut tot ce i-a stat în putinţă, în cursul recentei vizite la Casa Albă, pentru a-l convinge pe „amicul său” Donald Trump de a renunţa la retragerea SUA din Acordul „Joint Comprehensive Plan of Action” (JCPOA) pe dosarul nuclear iranian, semnat la Viena, în 2015, după 12 ani de eforturi diplomatice asidue. Ca şi în cazul Acordului de la Paris pe încălzirea globală, din care Donald Trump s-a retras, vizita de la Washington a preşedintelui francez, precum şi rundele de discuţii telefonice ulterioare, n-au reuşit să-l convingă pe miliardarul american, obsedat de demantelarea tuturor realizărilor, în plan diplomatic, ale predecesorului său, Barack Obama. Decizia lui Donald Trump, îngrijorătoare pentru pacea în Orientul Mijlociu, reflectă concomitent eşecul negocierilor diplomatice franceze şi inutilitatea gesticulaţiei lui Emmanuel Macron, criticat acum la scenă deschisă în ţara sa. De altfel, cât de solidă este amiciţia acestuia cu Donald Trump, s-a văzut recent, imendiat după vizită, când liderul de la Casa Albă a avut referiri, deloc atent calibrate, la atentatele de la Paris. Semnat la Viena, în formatul 5 plus 1 (5 membri permanenţi ai Consiliului de Securitate plus Germania) şi Teheranul, JCPOA era departe de a fi perfect. El stipula totuşi îngheţarea pe 10 ani a programului nuclear iranian şi interzicea Teheranului îmbunătăţirea uraniului în scopul utilizării militare. Republica islamică accepta supravegherea strictă a instalaţiilor sale nucleare din partea Agenţiei Internaţionale de Energie Atomică (AIEA) în schimbul ridicării unor sancţiuni economice, care loviseră ani de-a rândul economia iraniană. Era un compromis necesar, dar imperfect. Acordul nu interzicea explicit Iranului de a continua dezvoltarea arsenalului de rachete, conservarea rachetelor cu rază lungă de acţiune, capabile să atingă Arabia Saudită sau Israelul. Nimic nu obliga Republica islamică să-şi modereze ambiţiile regionale. În acest punct europenii şi SUA împărtăşesc puncte de vedere comune. Parisul, Londra şi Berlinul doresc, acum, salvarea Acordului, demers care ar putea deschide potenţial o criză fără precedent transatlantică. Potrivit AIEA, Teheranul şi-a respectat întocmai angajamentele. Anunţul lui Donald Trump de ieşire a SUA din Acordul nuclear iranian a sunat neliniştitor pentru toate ţările occidentale, şi prin revenirea la sancţiunile americane directe şi indirecte. Mai clar, calificând cu virulenţă Iranul drept „primul stat sponsor al terorismului care alimentează conflictele din Orientul Mijlociu”, liderul de la Casa Albă a promis aplicarea celor mai dure sancţiuni economice, incluzând toate naţiunile care ajută Iranul, în producerea de arme nucleare. Iranul a comandat 100 de aparate Airbus pentru 19 miliarde dolari şi a semnat un contract fabulos cu concernul Total, pentru exploatări petroliere. Or, potrivit lui Donald Trump, toate companiile care tratează cu Teheranul nu mai pot face afaceri cu SUA. Pentru a continua comerţul pe piaţa americană, Airbus şi Total trebuie să renunţe acum la contracte. Acordul, odată denunţat de SUA, va determina probabil Iranul să relanseze programul militar nuclear, declanşând o cursă nebună a înarmării în Orientul Mijlociu. Fiindcă nici Arabia Saudită şi nici Turcia nu vor dori să fie depăşite de Iran. Pe de altă parte, această denunţare unilaterală crează posibilitatea forţelor „conservatoare” la Teheran să-şi facă resimţită revenirea în prim-plan, potenţând o confruntare militară de mare anvergură între Israel şi Iran, deja anunţată în urmă cu câteva săptămâni prin loviturile unor baze ale Hezbollah din Siria. Lucrurile sunt complicate, momentan, şi deocamdată Uniunea Europeană nu a exprimat un punct clar de vedere. Oricum, „deschiderea” preşedintelui Rohani este în pericol, şi Teheranul priveşte tot mai convingător spre Beijing şi Moscova, de mai multă vreme.
