Nu ca în 2006, dar mai mult ca în alte primăveri precedente, Dunărea ameninţă din nou. Prin debitul său, deocamdată. Starea de veghe din localităţile riverane (Rast, Negoi, Cârna, Bistreţ, Măceşu de Jos, Bechet, Ostroveni) de pe cuprinsul Doljului a devenit obligatorie. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Dolj a intrat în stare febrilă. Până aici nimic nou. Cam aşa se întâmplă primăvara. Experienţele precedente sau învăţăturile de minte ar trebui să conteze. Din matcă şi-a ieşit, în zonele vulnerabile, Jiul, nu pentru prima dată şi nici pentru ultima. Am auzit vorbindu-se, ieri, de o simulare la Dunăre. E o noutate în materie de protecţie, ca să ne exprimăm astfel. Cum acţionăm, de pildă, dacă debitul Dunării atinge 14.000 metri cubi pe secundă. Intrăm în cârciumă, ca acum şapte ani, sau le închidem pe durata viiturii şi apărăm digurile? Să ne mai gândim. În 2006 s-a atins un maximum de 15.800 metri cubi pe secundă. Deocamdată, cotele Dunării se menţin în zona liniştitoare. Dar singurele date, pe care putem conta, ne parvin deocamdată din Capitală, de la Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, sau de la Direcţia Apelor Jiu, unde „întâmplător” este un specialist cu vechi ştate de serviciu, Marin Tălău, capabil să vorbească în cunoştinţă de cauză. Când e vorba de hidrologie. Într-o ţară în care ştirile de fapt divers bat veştile despre apele Dunării, cele mai febrile subiecte de dezbatere sunt cu totul altele. Nimic nu este suficient de dramatic pentru a scăpa de bagatelizare. Nici moartea. Consolidarea digurilor de centură ale Dunării, dar şi ale râurilor interioare, despre care s-a tot vorbit, n-ar mai suporta amânare în logica lucrurilor. Ne referim la conştientizarea ameninţărilor şi aprovizionarea cu saci de nisip şi tot ceea ce ar trebui pentru zăgăduirea apelor. Dar mai avem o problemă: cu digul de la Dunăre refăcut după ultimele inundaţii, închiderea tuturor breşelor naturale şi artificiale apărute. Şi, implicit, cu recepţia lucrărilor executate de filiala SC Hidroconstrucţia Bucureşti la digurile Nedeia-Bistreţ-Jiu, Zăval-Ghidici, Rast-Bistreţ, Bechet-Dăbuleni, Dăbuleni-Potelu. Lucrări ale căror costuri s-au ridicat la 400 de miliarde de lei vechi. Prin HG 1449/2006, s-a aprobat realizarea în regim de urgenţă a unor lucrări de consolidare a digurilor de la Dunăre, cu deschiderea finanţării şi începerea execuţiei lucrărilor pe bază de liste de lucrări estimate valoric şi cantitativ. Ulterior, specialişti ai Serviciului de audit public intern al ANIF RA au efectuat verificarea respectării prevederilor legale de către Sucursala Teritorială Dunăre-Olt, care exista la acel moment, şi Unitatea de administrare Dolj, întocmindu-se „Nota de control nr. 7276/12.06.2007 şi Nota de audit ad-hoc şi a controlului intern nr. 10071/13.08.2007”, în care se inserau nereguli de tot felul. Momentul unei testări a „temeiniciei” lucrărilor hidrotehnice efectuate s-ar putea să fie foarte aproape. Ne-o spune codul portocaliu, din care bine ar fi să ieşim cât mai repede.
