Criza Epstein: Ceea ce a mers prea departe este impunitatea unor oameni!

Publicarea aşa-numitelor „dosare Epstein” de către Departamentul de Justiţie al SUA şi este vorba de 3 milioane de documente noi, inclusiv 2.000 de videoclipuri şi 180.000 imagini, excluzând pornografia infantilă, materialele legate de anchetele federale în curs şi documentele acoperite de privilegiul avocat-client, provoacă o imensă descumpănire. Citim că britanicii febrilizaţi caută o pistă rusească, menită să implice Moscova, să o identifice drept ţap ispăşitor, un presupus receptor al tuturor relelor dar ceea ce se vede este sub înţelegerea umană. Deşi încă prevalează ideea că „nu totul este clar”. Despre extravaganţele de tot felul aveam cunoştinţă. Despre o deloc vagă legătură fundamentală, între deţinătorii de capital imens şi comportamentele lor care uneori şochează, între extravaganţa hedonistă şi perversiunea în toată regulă –larg răspândită- aşişderea, fără a mai avea nevoie de „dosarele Epstein” pentru a o recunoaşte. Puterea lipsită de responsabilitate morală, exercitată într-o lume mecanică asupra unor fiinţe care sunt pur şi simplu mijloace, printre mijloace, uneori plăceri de dragul plăcerii şi nu ca expresie a sensului, ca aspect al vieţii etc., produce un bine cunoscut efect de saturaţie, de obişnuinţă. Plăcerea de dragul plăcerii poate deveni plictisitoare tinzând să se estompeze şi atunci perversitatea devine extiderea progresivă a sferei plăcerii în forme şi moduri care menţin aritificial o oarecare capacitate de a evoca un fior, o emoţie reziduală. Ochii se dilată la maximum, prin publicarea milioanelor de documente noi, din „dosarele Epstein”. Demisiile, arestările, sinuciderile unor apropiaţi au căpătat proporţii. După 2019 când cazul Epstein a scăpat de sub control, s-au întâmplat multe. Să ne referim la orbirea voită a Reginei Elisabeta a II-a faţă de acţiunile fiului ei favorit Andreew? Cunoscut multă vreme ca un om de afaceri bogat, care şi-a făcut averea pe Wall Street, apropiat de Bill Gates, şi de anteprenori din Sillicon Valley, era în 2008 acuzat că a pus la cale un sistem de prostituţie a minorilor, la vila din Palm Beach (Florida) şi FBI-ul ar fi centralizat vreo 33 de victime. Deunăzi, şeful de cabinet al premierului britanic, Morgan McSweeney, a demisionat în urma numirii lui Peter Mendelson, un prieten al finanţatorului Jeffrey Epstein, în funcţia de ambasador al Regatului Unit în SUA. În discursul de demisie, McSweeney a numit desemnarea lui Mendelson o greşeală. Documente publicate recent au dezvăluit că Mendelson i-ar fi transmis informaţii confidenţiale proxenetului şi pedofilului american, în perioada în care era secretar de afaceri al lui Gordon Brown. Supranumit „prinţul întunericului” datorită reputaţiei sale de manipulator misterios, acum i se analizează faptele sale „cu minuţiozitate”. Comisia Europeană, de pildă, a anunţat zilele trecute că se examinează dacă Peter Mendelson în relaţia sa cu Jeffrey Epstein ar fi încălcat codul etic al comisarilor europeni, fiindcă a ocupat funcţia de comisar pentru comerţ în timpul preşedinţiei lui Jose Manuel Barosso. Persoane cu profil „onorabil” au fost obligate să explice relaţia lor cu finanţatorul miliardar şi au existat deja demisii în Norvegia, Slovacia, Franţa, pe Wall Street. Numărul mare de conexiuni cu conducători cu relief este ameţitor. Căutarea sfaturilor şi prieteniilor sale devenise aparent mai important decât violul şi agresiunea, îndurate de fetele neputincioase. Ceea ce a mers departe, prea departe, este impunitatea acelor oameni.