Azi de dimineaţă a decedat reputatul arheolog Gheorghe Popilian, la vârsta 90 de ani. Născut la 28 octombrie 1926, în satul Godeni, comuna Melineşti, judeţul Dolj, Gheorghe Popilian a urmat studiile secundare la Colegiul Naţional „Carol I” din Craiova (1938-1946), iar pe cele universitare la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1947-1951). În 1974 a obţinut titlul de doctor în Istorie şi Arheologie cu lucrarea „Ceramica romană din Oltenia”, la aceeaşi universitate, avându-l conducător ştiinţific pe prof. Gheorghe Ştefan. În 1951, după terminarea studiilor, a fost numit asistent la Muzeul Regiunii Porţilor de Fier din Drobeta-Turnu Severin, iar în anul următor, director al acestei instituţii, funcţie pe care a ocupat-o până la 15 iulie 1956. A fost, apoi, până în 1959, şef de secţie la Muzeul Olteniei.
Arestat cu ocazia unuia dintre ultimele valuri de teroare deschisă, pentru un delict ce se numea omisiune de denunţ, după câţiva ani petrecuţi în temniţele comuniste a fost eliberat în 1963. În 1975 îl regăsim la Muzeul Olteniei, iar din 1980 – la Centrul de Ştiinţe Sociale (Institutul de Cercetări Socio-Umane al Academiei Române). În aprilie 1990 a fost numit directorul acestei instituţii, post pe care l-a deţinut până la pensionare, în 1998. A fost, apoi, conducător de doctorate şi a continuat să publice numeroase studii, recenzii şi articole în reviste de specialitate din ţară şi străinătate.
A colaborat la cercetările din zona „Porţile de Fier I”, mai ales la cele din antica Dierna, sau la acelea din zona „Porţile de Fier II”, la Ostrovul Şimian şi la Ostrovul Mare. A participat la congrese şi colocvii internaţionale, fiind chiar preşedintele de onoare al Congresului Rei Cretariae Romanae Fautores de la Timişoara (1994). Prin Decretul nr. 40 din 7 februarie 2004, publicat în Monitorul Oficial nr. 169/26 februarie 2004, i s-a conferit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de comandor, Categoria H – „Cercetare ştiinţifică”.
Dumnezeu să-l odihnească în pace ! A fost un cercetător desăvârșit, care ardea pentru meseria de arheolog. Peste toate însă a fost un mare OM. De o delicatețe rară, mereu jovial, chiar dacă la prima vedere părea greu accesibil, prietenia lui nu trăda niciodată. Anii care am lucrat alături de el au rămas pentru mine de referință. Adio Domnule Popilian !
Comments are closed.