După revoluţia din 1979, de la Teheran, femeile nu pot fi numite judecător şi nici autorizate să participe la alegerile prezidenţiale. Pot, în schimb, să fie numite miniştrii sau alese deputaţi. Moderatul preşedinte al Iranului, Hasan Rohani, încearcă timid să le redea unele drepturi şi numirea ca ambasador în Malaezia a fostei purtătoare de cuvând a ministerului afacerilor de externe iranian, Marzieh Afkham (50 de ani), diplomat de carieră, este o dovadă. În anii 70, singura ambasadoare a Iranului a fost Mehrangis Dolatshahi, în Danemarca. Numirea sa, anunţată de presa iraniană încă din luna aprilie fără a fi confirmată a fost salutată, Marzieh Afkham menţionând „curajul unei asemenea decizii, încrederea acordată femeilor şi ocazia de a avansa societatea iraniană”. După alegerea sa, Hasan Rohani a cerut miniştrilor săi să numească femei în posturi importante pentru a se putea afirma că „discriminarea nu m-ai este tolerată”. Predecesorul său, conservatorul, Mahmoud Ahmadinejad, numise în 2009, ca ministru al sănătăţii, o femeie.
