Închişi în oraşul lor plasat în carantină de două săptămâni, cei 17.000 de locuitori din Dolo Town, în apropiere de aeroportul internaţional din Liberia, suportă din ce în ce mai greu izolarea în această „închisoare a Ebola” sub cer deschis. Străzile din Dolo Town, în apropiere de cea mai mare plantaţie de arbori de cauciuc din lume, exploatată de grupul american Firestone, sunt aproape goale, cu excepţia cozilor de aşteptare pentru distribuirea raţiilor de orez, sub blocada asigurată de militari înarmaţi. Oraşul a fost plasat în carantină la 20 august, la fel ca West Point, un cartier din capitala Monrovia, situată la 75 de kilometri spre vest, în timp ce carantina se extinde în toată ţara, care numără jumătate dintre cei 2.000 de morţi ai epidemiei de Ebola în Africa de Vest. În acelaşi timp, Sierra Leone, o altă ţară afectată de epidemie, a anunţat sâmbătă izolarea la domiciliu a întregii sale populaţii timp de trei zile, în perioada 19-21 septembrie, pentru a facilita detectarea bolnavilor ascunşi de rude. Dar dacă la West Point izolarea, ridicată după doar zece zile, a provocat revolte, la Dolo Town, populaţia acceptă acest lucru în linişte. „Obişnuiesc să mă lupt pentru a aduce de mâncare familiei. Dar iată-mă cum stau ca un copilandru, privindu-mi soţia şi copiii toată ziua”, afirmă Jallah Freeman, un tâmplar în vârstă de 56 de ani, aşezat în faţa casei. „M-am săturat de această izolare. Implorăm guvernul să o ridice”, adaugă el. Majoritatea locuitorilor sunt angajaţi de Firestone, grup a cărui plantaţie acoperă o suprafaţă de 500 de kilometri pătraţi. „Nu putem merge să lucrăm atât timp cât este menţinută izolarea. Este regretabil, dar ce putem face? Suntem la închisoare”, suspină Mohamed Fofana, care lucrează pentru Firestone. Compania, care a înfiinţat o secţie de izolare pentru Ebola într-un spital, a reuşit să se apere de epidemie atunci când soţia unui angajat s-a contaminat, în aprilie. Dar producţia a scăzut de la instituirea carantinei. În piaţă, mutată la periferia oraşului, femeile stau pe marginea drumului şi vând piper, ulei, peşte, sare şi fructe. „Avem dreptul să mergem doar la punctul de control, unde familiile noastre din exterior pot veni să ne aducă hrană şi produsele de care avem nevoie”, explică un comerciant, Kebeh Morris. „Vedem camioanele cum transportă hrană, dar nimeni nu primeşte nimic pentru moment. Încă nu avem bonuri, prin urmare nu ştim dacă vom avea o raţie alimentară. Va trebui să contăm pe rudele noastre pentru a ne aduce ceva de mâncare”, continuă el. La începutul lui august, înainte de instituirea carantinei, 30 de persoane au murit de Ebola la Dolo Town, trei decese pe zi în medie. În 90% din cazuri a fost vorba despre credincioşii afiliaţi unei biserici din sudul oraşului, un fief al etniei bassa, contaminaţi după înhumarea unui membru al congregaţiei lor. În prezent, militarii, care au blocat intrarea în oraş şi patrulează în împrejurimi, supraveghează şi funeraliile, pentru a se asigura de repectarea regulilor profilactice.
