Fie că este vorba de un transplant renal, de cord sau de ficat, zeci de bolnavi se află pe listele de aşteptare ale spitalelor din ţară sperând ca viaţa să le fie salvată de donatori şi de medici. În lipsa altor soluţii de vindecare, pentru cei mai mulţi rămâne unica variantă posibilă. În aceste condiţii, doctorii şi autorităţile sanitare din Craiova au discutat, sâmbătă, în prezenţa mai multor pacienţi transplantaţi sau aflaţi în aşteptarea unui transplant, despre importanţa donării de organe.
Campania „Spune DA! Susţine donarea de organe”, sprijinită de Ministerului Sănătăţii, s-a oprit, sâmbătă, la Craiova. În sala „Nicolae Romanescu”, din cadrul Primăriei Craiova, reprezentanţii Asociaţiei Transplantaţilor din România, alături de pacienţi şi medici din judeţul Dolj au subliniat rolul pe care îl are transplantul de ţesuturi şi organe, una din formele de vârf ale practicii medicale contemporane. Cu această ocazie au adus clarificări importante din punct de vedere medical, etic şi legal privind actul donării. De asemenea, au fost împărţite materiale informative despre donare.
„Vreau să venim cât mai aproape de oameni pentru a-i informa în legătură cu transplantul. Anul acesta mergem în cinci oraşe. La final vom organiza o conferinţă naţională în care vom sublinia toate aspectele importante ale acestei campanii umanitare. Beneficiari ai unei îmbunătăţiri a situaţiei legate de transplant nu sunt doar bolnavii aflaţi acum pe listele de aşteptare ci şi cei care vor avea nevoie de o astfel de intervenţie pe viitor”, a precizat Gheorghe Tache, preşedinte al Asociaţiei Transplantaţilor din România.
România nu are un centru de transplant pulmonar
În România, centre de transplant renal sunt Clinica de Chirurgie Urologică şi Transplant Renal „Fundeni”, din Bucureşti, Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal din Cluj-Napoca, Clinica de Urologie şi Transplant Renal a Spitalului „C.I. Parhon” din Iaşi.
În ceea ce priveşte transplantul de cord acesta se poate realiza în două unităţi sanitare: Clinica de chirurgie cardiovasculară a Spitalului „Floreasca” din Bucureşti şi Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş.
În cazul transplantului de ficat există o singură unitate sanitară în care acesta se poate realiza, la Centrul de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic „Fundeni”, din Bucureşti.
O mare problemă, încă, este cea a transplantului pulmonar. Acesta nu se realizează deocamdată în ţară. Cei care au însă indicaţie de transplant se pot adresa Direcţiei de Sănătate Publică pentru acces la tratament în străinătate, în baza ordinului 50/2004 al Ministrului Sănătăţii.
Important de menţionat este faptul că înscrierea pe listele de aşteptare, în cazul celor care au nevoie de o astfel de intervenţie medicală, se face în centrele de transplant.
Spitalul Judeţean din Craiova a primit autorizaţie pentru transplantul osos
La sfârşitul lunii iulie a.c., reprezentanţii Consiliului Judeţean Dolj au anunţat că Spitalul de Urgenţă din Craiova a fost acreditat pentru activitatea de prelevare şi transplant de ţesut osos şi tendinos. Nu înainte însă ca o comisie de evaluare să inspecteze toate spaţiile de la Clinica de Ortopedie constatând că acestea răspund exigenţelor.
Astfel, Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a emis Ordinul nr. 901/2013, prin care Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova a fost acreditat pentru „activitatea de prelevare şi transplant de ţesut osos şi tendinos”. Potrivit documentului, publicat în Monitorul Oficial din 30 iulie 2013, acreditarea SCJU este valabilă cinci ani de zile de la intrarea în vigoare a ordinului emis de Eugen Nicolăescu. Craiova a intrat astfel în rândul marilor centre universitare în care sunt posibile astfel de intervenţii. Procedura este benefică multor dintre pacienţii Clinicii de Ortopedie, pentru că la transplant de os se ajunge şi în cazul unor fracturi grave, şi în cazul unor boli articulare.
Transplanturile de ţesut osos sunt intervenţii care se impun destul de frecvent. Pe de-o parte, se efectuează în cazul unor traumatisme precum fracturi deschise sau cominutive, când osul se sparge în fragmente mici. Pe de altă parte, sunt necesare şi în unele cazuri cronice, spre exemplu coxartroze cu distrugeri mari de ţesuturi osoase sau la reviziile de proteze.
Cine poate fi donator
Donator de organe şi ţesuturi aflat în moarte cerebrală este orice persoană, indiferent de vârstă. Donatorul viu, în schimb, poate să doneze numai rinichi şi o porţiune de ficat şi este din familie, până la gradul IV de rudenie.
Pentru donarea de organe şi ţesuturi, legislaţia română prevede acordul informat, ceea ce înseamnă că este necesar consimţământul rudelor de gradul I pentru prelevare. Familia trebuie să respecte dorinţa defunctului dacă acesta şi-a exprimat-o. Persoana în moarte cerebrală poate deveni donator în situaţia în care funcţiile cardiacă şi respiratorie sunt menţinute artificial în secţiile de terapie intensivă. De asemenea, este necesar ca moartea cerebrală să fie declarată de minimum doi medici care nu sunt implicaţi în operaţia de transplant.
Nu orice persoană aflată în moarte cerebrală este, însă, în mod automat donator. Pentru ca o persoană în moarte cerebrală să fie donator, trebuie să îndeplinească mai multe criterii medicale – fără infecţii cronice, fără viruşi, compatibilitate – ceea ce face ca numărul donatorilor reali să fie foarte mic comparativ cu cel al celor potenţiali. În paralel, însă, listele de aşteptare sunt din ce în ce mai lungi.
Pe de altă parte este obligatoriu ca pacientul care aşteaptă pentru transplant să nu aibă infecţii – acestea, în condiţiile tratamentului imunosupresor administrat post transplant pot cauza prejudicii majore, chiar moartea – pentru ca transplantul să fie un succes. De transplant poate beneficia orice pacient aflat în insuficienţă funcţională de organ vital – inimă, plămân, ficat sau rinichi – faza terminală, dacă nu are contraindicaţii.
