Lumea se schimbă, până la a deveni imposibil de recunoscut, iar multe dintre evenimentele de odinioară devin legendare. Amprenta lor rămâne. Ordinea politică convenită prin acorduri care garantau stabilitatea, după al doilea război mondial, se destramă şi nu este exclus ireversibil. Ziua Victoriei, în Europa, aşa cum a fost ea celebrată, a amintit de costul imens al păcii şi de pericolul uitării fundamentelor acesteia. Peisajul geo-politic evoluează, mai exact se resetează. În acest context, când Europa este ruptă în două, separată de o ţară în război prelungit, se doreşte realmente revigorat tandemul franco-german, îmbunătăţit cu un nou partener, Polonia, ţară în ascensiune. Două evenimente ieșite din comun: avionul premierului slovac, Robert Fico, nu a avut drept de survol în spațiul aerian al Estoniei, Letoniei și Lituaniei și a folosit o rută ocolitoare, situație în care a fost pus și Aleksandar Vucic, președintele Serbiei. Astăzi, serviciul de securitate al Ucrainei (SBU) a anunțat destructurarea unei rețele de spionaj militar maghiar, motiv ca ministrul de Externe al Ungariei, Peter Szijjarto, “să ia foc”.
Mâine, 10 mai, la Kiev, alături de Keir Starmer, prim-ministrul Regatului Unit, va avea loc un nou summit. Activitatea diplomatică este reală şi intensă, iar unele semne timide sugerează că este în curs de desfăşurare ceva semnificativ. Problema este că elementele necesare unui acord durabil sunt încă împrăştiate. Discuţiile gravitează în jurul chestiunii teritoriilor aflate deja sub controlul Rusiei, deşi nu teritoriile au fost cauza actualului conflict, spun ruşii, ci problema securităţii militare, relegată pe plan secund. Adresându-se participanţilor la parada militară, Vladimir Putin a numit Ziua Victoriei cea mai importantă sărbătoare din Rusia. El a mai spus că „adevărul şi dreptatea sunt de partea noastră” şi „întreaga ţară, societate şi poporul îi susţin pe participanţii la operaţiunea militară specială”. Nu puţini lideri importanţi, din ţări „prietenoase” Moscovei, precum cei din China, Egipt, Serbia, Slovacia, Cuba, Venezuela, Belarus, au putut fi văzuţi în tribuna oficială. Pentru Moscova, prezenţa acestora, în frunte cu liderul chinez Xi Jinping, nu a fost doar un omagiu adus victoriei în Marele război patriotic, ci o demonstraţie de sprijin internaţional în faţa sancţiunilor economice, fără număr. Unităţi militare ale armatelor Comunităţii Statelor Independente (Belarus, Kazakhstan, Kârgâstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan) dar şi din ţări prietene (Vietnam, Egipt, China, Laos, Mongolia, Myanmar) au traversat Piaţa Roşie. Forţele aeriene şi spaţiale ruse au asigurat securitatea Capitalei, acoperită cu un sistem eşalonat de apărare. Chiar dacă graniţa dintre regiunile Sumy şi Kursk rămâne una dintre zonele active ale frontului şi situaţia pe linia de contact s-a menţinut tensionată, prin intervenţia Washington-ului s-a păstrat un echilibru. Preşedintele ucrainean, Volodimir Zelenski, declarase, aseară, într-un interviu pe Telegram, că a avut o conversaţie bună cu omologul său american, de circa 25 de minute, concentrată pe diplomaţie şi armistiţiu. Ucraina este pregătită să negocieze „sub orice formă”, însă „Rusia trebuie să demonstreze că doreşte cu adevărat să pună capăt războiului începând cu un armistiţiu total şi necondiţionat”. Kievul cere un armistiţiu de 30 de zile, Moscova a respins până acum o astfel de propunere, invocând faptul că armata ucraineană ar folosi intervalul de timp pentru a se regrupa şi reaproviziona. Un fapt pozitiv este acela că dialogul Moscovei cu Washington-ul continuă şi dacă părţile beligerante au voinţă politică pentru a folosi această uşă întredeschisă, într-o cale spre pace decât spre o fundătură, s-ar putea realiza ceva. Ruşii consideră că Zelenski, prin acţiunile lui, vrea să demonstreze „şoimilor occidentali” determinarea de a acţiona, disponibilitatea de a lupta până la capăt, deşi nimeni nu mai ştie unde este acesta. Oricât de mult ar licita ruşii simbolistica Zilei Victoriei, o „nouă victorie” sau oricum un deznodământ nu va putea fi obţinut pe cale militară, ci doar prin negocieri diplomatice. Fiindcă circumstanţele sunt complet diferite faţă de cele de acum 80 de ani, pe care le-au evocat.
