Politicienii noştri nu comentează, după toate aparenţele, rezultatul alegerilor prezidenţiale din Franţa. Deşi s-ar cuveni. La rândul lor, analiştii neamului, dacă o fac, abordează lucrurile din unghiurile improvizate care îi interesează, ocultând exact chestiunile esenţiale. Nu multe, dar definitorii pentru o democraţie autentică. Europeană şi viabilă. Sau invers. Din 46 de milioane de votanţi, 37 de milioane şi-au exercitat duminică dreptul la vot, adică puţin peste 80%. Rata absenteismului a fost de 19,66%, faţă de 20,7% în primul tur şi faţă de 16,03% în turul secund al prezidenţialelor din 2007. Rezultatele definitive sunt cunoscute: 51,62% pentru Francois Hollande şi 48,38% pentru Nicolas Sarkozy. Ceea ce corespunde unui număr de 1.131.067 voturi, ecartul dintre învingător şi învins. Peste 18 milioane de francezi l-au votat pe Hollande, iar 16,9 milioane l-au creditat pe predecesorul acestuia. În fine, un număr de 2,1 milioane buletine albe sau nule reprezintă singura nelămurire, deşi Marine Le Pen, lidera Frontului Naţional (6 milioane voturi în primul tur), la un asemenea gest şi-a îndemnat trupele. Dezbaterea de idei a fost una concretă, iar confruntarea directă s-a dovedit una fără precedent. Văzută ca o obligaţie civică, participarea la vot a francezilor, diluată de mai slaba participare a celor din străinătate, merită reţinută. A doua observaţie, mult mai importantă, este legată de corectitudinea ireproşabilă a institutelor de măsurare a intenţiilor de vot (Ipsos, Ifop, BVA, CSA, TNS Sofres, LH2, Harris Interactive). Nici o greşeală. Nici premergător primului tur, nici premergător celui decisiv. Profesionalism desăvârşit. Nu s-a ieşit din marja de eroare cu nici o estimare. Impecabilă a fost şi interpretarea sociologică a tendinţelor de vot, pe grupe de vârstă, sex, grad de instruire etc. Dar ceea ce a frapat a fost absenţa desăvârşită a faptelor perturbatorii din campania electorală. Chiar dacă discursurile candidaţilor au fost inflamate, iar câmpurile de simpatizanţi s-au radicalizat în nu puţine locuri, nu s-au semnalat, nici măcar izolat, tentative de corupere a alegătorilor şi alte asemenea mizerii, atât de familiare campaniilor electorale de la noi. Presa franceză nu consemnează, nici măcar izolat, încercări de contestaţie, de multiplă exercitare a votului, de turism electoral şi aşa mai departe. În curând, la mijlocul lunii viitoare, francezii vor avea şi alegeri legislative pentru Adunarea Naţională, preşedintele ales, Francois Hollande, făcând deja apel la „deplină mobilizare”, pentru a i se oferi o majoritate aptă să dea viaţă programului său politic intern şi european. Va fi cu totul altceva, fiindcă în primul tur, de pildă, el a sosit pe a treia poziţie, în urma lui Nicolas Sarkozy şi Marine Le Pen, în 11 departamente. Iar sondajele de opinie creditează UMP şi PS la 30% intenţie de vot fiecare. Fireşte, toate acestea sunt problemele lor. Problemele noastre, care derivă din ceea ce s-a întâmplat în Franţa, presupun o imitare a seriozităţii şi responsabilităţii în actul de votare. Celelalte detalii se mai pot discuta.