Nu poate scăpa atenţiei, de la o vreme, prezenţa fostului premier Adrian Năstase (2000-2004) apoi preşedinte al Camerei Deputaţilor, lider impecabil al social-democraţilor, în studiourile de televiziune, unde este invitat, într-o cadenţă mai aparte, pentru a comenta chestiuni de politică internă, dar şi externă, cu referiri specifice la rolul României în actualul context geo-politic. Pe blogul personal, Adrian Năstase are, de asemenea, o activitate harnică, să-i spunem „laborioasă”, supunând atenţiei o diversitate tematică de refinat bun gust, componentele de sorginte culturală fiind remarcabile. Fireşte că, într-un asemenea context, întrebarea la care majoritatea -dacă nu toţi- moderatorilor vor să smulgă un răspuns este aceea dacă Adrian Năstase intenţionează să mai revină în politică, beneficiind de toate drepturile, în această posibilă opţiune. Şi iată un răspuns oferit lui Bogdan Chirieac, la DC News, un analist politic care ştie să pună şi o întrebare tranşantă, dar şi una mai cu „schepsis”. „Decizia mea este fermă şi nu doresc să mă întorc în politică într-un mod activ. Comentez politică, mă întâlnesc cu prieteni care sunt în politică, dar eu cred că este timpul pentru cei care au 50-60 de ani. Ei au nevoie de multă energie în vremurile astea tulburi, pentru a fi în prim-planul politicii”. Şi la o primă lectură, şi la a doua sau a treia, declaraţia ex-premierului Adrian Năstase a cărui prestaţie de excepţie a fost lăudată, de-a lungul timpului, şi de adversarii săi politici înverşunaţi, nu lasă loc de o altă interpretare speculativă. Numai că intervin… nuanţele, fostul diplomat (Adrian Năstase a fost şi ministru de Externe al ţării) sugerând că „nu doreşte o revenire în politică într-un mod activ” ceea ce se poate traduce şi altfel. Adrian Năstase are tehnica discursului concis şi edificator, dar şi a eschivei inteligente, pentru care rămâne invidiat. Domnia sa a mai spus un lucru, deloc gratuit, acela că „pe de altă parte, politica la un nivel înalt se face atunci când promovezi o anumită linie şi un anumit program politic, pregătidu-te împreună cu ei să capeţi un anumit rol în sistemul de putere”. Nu ştiu dacă Adrian Năstase, în continuare cu multe conexiuni, cu politicieni care contează încă în peisajul european, va fi curtat sau nu de liderii actuali ai social-democraţilor, în perspectiva alegerilor de anul viitor, dar utilitatea experienţei sale politice, înţelepciunii tandre, profunzimii intelectuale, simţului „marilor jocuri”, nu sunt în orice caz de luat în seamă. Într-un context geo-politic plin de riscuri. Diagnosticul cel mai exact, la şirul de apariţii pe posturile de televiziune, al lui Adrian Năstase rămâne redus –deocamdată- la propria sa afirmaţie (aparent fără dubii) pe care am menţionat-o. Fireşte, nu se scufundă ţara –acum- fără Adrian Năstase, dar asta nu înseamnă că n-ar avea un rost bine desluşit în politica dâmboviţeană, care este aşa cum o vedem. Păstrez propriile rezerve faţă de toate „umbrele”, care l-au chinuit ani în şir, tezaurizate ca atare de adversarii săi, unii mai mârăind şi acum resentimentar. Şi poate, din atâtea motive, Adrian Năstase rămâne apreciat şi negat, nu ştiu dacă în egală măsură, în spaţiul public. Mă alătur, cu convingere, primei tabere. Şi reflectez la înţeleapta rostire a încercatului pescar Santiago, din „Bătrânul şi marea” a lui Ernest Hemingway: „Un om poate fi distrus, dar nu înfrânt”.
