Mâine, 9 decembrie a.c. suntem chemaţi la vot, pentru desemnarea viitorului Parlament. O facem la fiecare patru ani. De ce aşa de târziu, fiindcă se putea şi mai devreme, c u o săptămână sau două, n-am înţeles. Şi avem deja decretat de meteorologi „codul galben de ninsoare”, deloc o surpriză, fiindcă, de când ne ştim, în decembrie, căderea zăpezii e iminentă. De ce să mergem la vot? Întrebarea nu este lipsită de sens. Fiindcă aşa e democratic, este chiar o obligaţie civică, dacă mai există şi aşa ceva, şi fiindc ă în urmă cu 23 de ani una dintre revendicările celor ieşiţi în stradă a fost chiar organizarea de alegeri libere. Le avem. Şi sunt atât de libere, încât care mai de care dintre candidaţii partidelor competitoare se vrea votat de alegătorii din colegiul său uninominal. Unii au cerut-o onest, printr-o c ampanie pozitivă, alţii cu emfază, şi, în sfârşit, cei din urmă ca să se afle în treabă, intuind că nu intră în preferinţele, cum or fi, alegătorilor. Suntem înştiinţaţi că vom avea reprezentanţi OSCE, pentru monitorizare, dar prezenţa acestora este una normală. Şi pe tot parcursul anului, în toate statele member ale UE unde au avut loc alegeri, reprezentanţii OSCE au monitorizat prin prezenţa la fiecare scrutin. Pe ultimii metri ai campaniei electorale am avut şi momente de delir ale unor trubaduri politici, care stau degeaba pe la Strasbourg sau prin Capitală, fără a pricepe mare lucru din esenţa unor alegeri legislative. O gânditoare din Modrogan, fostă ministru, ne-a înştiinţat că adversarii săi politici doresc „resovietizarea ţărişoarei”, deşi nu suntem prea convinşi că interesăm prea mult Kremlinul, iar o altă colegă de-a ei, eurodeputat, ne vorbeşte pe blogul personal despre „scoaterea din UE, şi de aici decurg pierderi multe şi grele pentru populaţie, cum sunt libera circulaţie şi locurile de muncă”. Un repertoriu de baliverne, care n-are rost să fie luat în seamă, fiindcă până la urmă ele n-au lipsit nici din retorica altora. A răzbit în schimb, în public, în c hip deosebit, ura autentică, în forma ei cris talină, ceea ce nu e deloc în regulă, fiindcă până la urmă suntem un neam, un popor, care mai deunăzi am sărbătorit Marea Unire. Ieri, la Craiova, în Sala Polivalentă, a avut loc ultimul mare miting al USL, care a pus punct întregii campanii electorale. A fost o însufleţire de excepţie, făcând să vibreze întreaga armătură a sălii. Un semnal. Anul acesta au avut loc alegeri legislative, sub semnul recesiunii în zona euro, în Croaţia (ţară în curs de aderare), Serbia (în afara spaţiului UE), Grecia, Franţa, Slovenia, Slovac ia, Lituania, şi nu numai, dar ec oul rezultatului s-a estompat de îndată, fără reverberaţiile pe care, se pare, le pot avea alegerile de duminică. Situaţia economică a ţării e fragilă din cauza crizei economice şi mai ales a inc apacităţii de a atrage fondurile europene c uvenite. Supralicitarea oricărui deznodământ n-are sens, în dis cuţie fiind doar voinţa poporului suveran. Să mergem, aşadar, duminică la vot, s fidând vremea potrivnică, sfidând inerentele îndoieli, sfidând orice alt impediment. Fiindcă votul fiecăruia este nu doar e xpre sia une i opţiuni politice, cât şi e xpresia încrederii în ce ea ce numim valorile de mocratice. Democraţie fără ale geri libe re nu e xistă nicăieri în lumea asta mare.
