Prof. univ. dr. Alexandru Ciocâlteu: „Ce se întâmplă în Sănătate este foarte complicat şi trist”

0
131

În urmă cu doi ani, prof. univ. dr. Alexandru Ciocâlteu împreună cu alţi doi medici români erau premiaţi la Salonul de la Geneva cu medalia de aur pentru o invenţie de top în medicină. Dializa fără aparat este metoda revoluţionară românească ce ar putea ajuta milioane de pacienţi dializaţi de pe întreg mapamondul să ducă o viaţă normală, fără a mai fi nevoiţi să treacă pe la spital de câteva ori pe săptămână. Deocamdată însă inventatorii sunt în aşteptarea brevetului internaţional. Despre invenţia care ar putea da peste cap o afacere de sute de milioane de euro, dar şi despre problemele de ansamblu ale sistemului sanitar românesc, prof. univ. dr. Alexandru Ciocâlteu a avut amabilitatea de a discuta în cadrul unui interviu acordat pentru cotidianul „Cuvântul Libertăţii”.   

 

–       Domnule profesor Alexandru Ciocâlteu, păstraţi legături foarte strânse cu lumea medicală craioveană. Astăzi (n.r. – vineri), spre exemplu, v-am întâlnit la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova. Mai sunt şi alte motive decât cele profesionale care vă fac să vă simţiţi ataşat de olteni?

–         Oltenia mi-e foarte dragă, doar sunt născut la Craiova! Azi (n.r. – vineri) am participat la susţinerea unei lucrări de doctorat alături de profesorul Eugen Moţa, cu care sunt în relaţii foarte bune. Apoi voi merge până la Filiaşi, unde am terminat liceul. Colegul meu, doctorul Irinel Popescu este şi el din Filiaşi, numai că el s-a născut acolo şi a făcut şcoala la Craiova, eu m-am născut la Craiova, dar am locuit la Filiaşi. Mă bucur pentru profesorul Moţa, care a fost astăzi conducătorul de doctorat. El a venit întotdeauna la noi, la Universitatea din Bucureşti. E o chestie de prietenie, deşi Eugen Moţa nu este oltean.

–         Revenind la ce se întâmplă în sistemul de Sănătate din România, sunteţi poate printre cei mai în măsură să ne spuneţi cum se poate face performanţă într-un domeniu afectat de subfinanţare, aşa cum este cel sanitar?

–         Ce se întâmplă în Sănătate este foarte complicat şi trist. La ora actuală avem foarte multe facultăţi de medicină, dar asta nu înseamnă că toate sunt de calitate. Dimpotrivă. Cea de la Craiova, în schimb, este una formidabilă. Sunt destui doctori în Oltenia care meritau să aibă aşa ceva. Calitatea este schimbată în bine, în special în ceea ce priveşte activitatea medicală. Craiova, acum, în domeniul nefrologiei, este la nivel de top. De fapt, Craiova excelează şi în domeniul cardiologiei, din câte ştiu eu, dar şi în domeniul diabetului.

„E greu să faci educaţie când nu poţi să îi motivezi pe oameni”

Prof . univ. dr. Eugen Moţa şi prof . univ. dr. Alexandru Ciocâlteu

–         Cu toate acestea, imediat ce ies de pe băncile facultăţii, cei mai mulţi absolvenţi preferă să plece în străinătate. Cum explicaţi exodul tinerilor medici?

–         E greu să faci educaţie când nu poţi să îi motivezi pe oameni. Nu poţi să îi chemi la facultatea de medicină şi să le dai 300 de euro când termină, după şase ani. Că nu stau, pleacă! Cei care sunt chiulangii… asta e o altă poveste. Dar sunt studenţi care învaţă şi care sunt foarte buni. Stau în Craiova să înveţe, dar cu ce să trăiască? Cine poate să le asigure un minimum de 1.500 de lei ca să  poată supravieţui onorabil ca studenţi. Este imposibil! Şi după aceea cum să îţi recuperezi banii aceştia? De la Craiova, de la Nefrologie au plecat doi medici în Suedia, iar de la mine au plecat doi în Franţa. Unul are un salariu de şase mii de euro, iar celălalt opt mii. Şi lucrează în centrele de dializă. Cei care lucrează la mine în centrul de dializă au undeva la patru sute de euro. E o diferenţă. Eu nu îi sfătuiesc să plece afară, dar hai să ne gândim că aici nu prea au soluţii. Ei vor să facă medicină de vârf şi să nu le fie ruşine că sunt doctori.

–         Totuşi se pare că şi în România se poate face medicină de vârf, aşa cum spuneaţi. Chiar dumneavoastră, împreună cu alţi doi colegi medici aţi fost premiat cu medalia de aur la Salonul de la Geneva pentru o invenţie în domeniul dializei. În ce stadiu vă aflaţi cu ea?

–         A trebuit să mediatizez această invenţie dintr-un motiv foarte banal, pentru că poate, altfel, nici nu aş fi anunţat-o. Un inginer de la fostul IMGB a donat 20 de mii de euro, şi trebuia să îi spun că banii sunt în cont, că nu i-am folosit, dar există invenţia asta. Am primit brevetul naţional, ne batem pentru brevetul internaţional. Am avut întâlniri cu toţi decidenţii din România şi cu investitorii puternici din punct de vedere financiar. Nu a făcut nimeni nimic. M-am gândit să facem o echipă de zece profesori care să ducă problema la bun sfârşit, pentru că îmi este greu să fac asta de unul singur. Pe mine mă interesează să se facă pentru pacienţi. Ultima dată m-am întâlnit cu chirurgul german Jauch, care a vorbit cu cei de la firma Braun şi a mai vorbit şi cu firma Fresenius. Suntem în aşteptarea brevetului internaţional. După aceea lucrurile se vor discuta altfel.

„Invenţia pentru bolnavi ar fi un lucru formidabil”

–         Cu cât ar creşte calitatea vieţii pentru pacienţii dializaţi dacă invenţia dumneavoastră ar fi implementată şi cu cât s-ar reduce cheltuielile statului?

–         Aici intervine interesul financiar al unor firme care sunt deja pe piaţă, pentru că altfel eu sunt convins că pacienţii ar fi beneficiat deja de această invenţie. Reducerea cheltuielilor cu 90% şi atunci despre ce vorbim… Dializa e o afacere care înseamnă sute de milioane de euro în lumea asta. Invenţia pentru bolnavi ar fi un lucru formidabil. Sigur, asta depinde de la caz la caz. Teoretic ar trebui să funcţioneze cel puţin 10 ani, timp în care pacientul ar duce o viaţă cvasinormală.

–         Din câte se pare, aveţi multe obstacole de depăşit. În cele din urmă credeţi că veţi reuşi să introduceţi această invenţie în sistemul medical?

–         Nu îmi pun problema să reuşesc eu. Important este să se facă, pentru pacienţii dializaţi.

Invenţia de aur a medicilor nefrologi români, dializa fără aparat, reprezintă o metodă revoluţionară care utilizează peritoneul ca membrană de dializă. Practic, dializa este făcută chiar de organism. La pacienţii cu insuficienţă renală, medicii implantează două dispozitive, unul pe vena portă şi unul, ca o valvă, pe vezica urinară. Odată vena portă strangulată se formează o hipertensiune în vasele capilare ale intestinului, forţându-le să elimine toxinele din organism, care sunt filtrate mai apoi prin peritoneu şi eliminate prin vezica urinară. Astfel, bolnavul nu mai e conectat la aparatul de dializă, adică la rinichiul artificial care asigură eliminarea toxinelor din sânge.

Alexandru Ciocâlteu s-a născut în anul 1949, la Craiova. Este absolvent al Liceului Filiaşi, în 1967, cu Diplomă de Merit, și al Facultății de Medicină Generală Bucureşti, în 1973. În 1995 devine şeful Clinicii de Nefrologie şi Hemodializă a Spitalului Clinic de Urgenţă „Sfântul Ioan”, iar din 2000 este şeful Catedrei de Nefrologie la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti. Din 2000 este reprezentantul României în Comitetul European pentru Insuficienţă Renală. În perioada 1998-1999 a fost secretar de stat la Ministerul Sănătăţii, iar în perioada 1999-2000, preşedinte al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

 MARIN TURCITU şi RADU ILICEANU