Vă doriți mai multă flexibilitate pentru cei ce vor să muncească în afara țării, în loc
să vă preocupe valorificarea resurselor umane în țară
Domnule Președinte,
În 7 ani de mandat ați acceptat o singură întâlnire cu reprezentanții lucrătorilor,
confederațiile sindicale reprezentative la nivel național. O singură întâlnire de 40 de
minute, la începutul primului dvs mandat. De atunci reprezentanții lucrătorilor din
România nu au mai avut loc pe agenda domniei voastre.
Am încercat în repetate ocazii să comunicăm cu domnia voastră pe teme de interes
pentru lucrătorii pe care îi reprezentăm, indiferent că a fost vorba de aspecte ce vizează
piața muncii sau situații critice apărute în unele domenii strategice cu impact direct
asupra unor componente cheie ale securității naționale (energie, transporturi,
agricultură, industrie de apărare, etc), dar și cu impact direct asupra vieții și bunăstării
cetățenilor. De fiecare dată ne-am lovit de un scut impenetrabil creat în jurul dvs de
echipa de consilieri.
Dacă interesele salariaților nu s-au regăsit printre prioritățile administrației dvs, pentru
mediul de afaceri ați manifestat o atenție deosebită. Cu ei v-ați întâlnit în nenumărate
rânduri.
Dezamăgiți de modul în care forța de muncă a beneficiat de atenția și preocuparea
dvs recurgem azi la această formă de comunicare. Ați preluat la începutul
mandatului o Românie cu o piață a muncii guvernată de o legislație specifică (Codul
Muncii și Legea Dialogului Social) adoptată în 2011 în urma unor proceduri ce au ocolit
cadrul dialogului social, cât și dezbaterile parlamentare (asumarea răspunderii
Guvernului), ca o soluție de criză. Cu toate că situația de criză a fost depășită în anii care
au urmat, în timpul mandatelor dvs piața muncii a continuat să sufere mutații
importante care au afectat profund drepturile și libertățile lucrătorilor, calitatea
locurilor de muncă și nu în ultimul rând sistemul de securitate socială.
De când este stat membru al Uniunii Europene România nu a reușit să reducă
decalajele sociale față de media UE decât în foarte mică măsură. De altfel România
este un foarte slab performer în cazul majorității aspectelor sociale monitorizate. Ne
arată acest lucru indicatorii pe baza cărora se monitorizează Pilonul European al
drepturilor sociale. În 2017 ați participat în numele României la Summitul de la
Goteborg în cadrul căruia a fost proclamat Pilonul European al Drepturilor Sociale, ați
asumat în numele României acest document de o extraordinară importanță pentru toți
lucrătorii europeni. Cu toate acestea, pe plan intern nu ați inițiat nici un demers, nici
o dezbatere publică în care să implicați partenerii sociali naționali reprezentativi,
cât și guvernele, în vederea transpunerii în practică a principiilor statuate de Pilon.
Atragem atenția că în cazul multor aspecte vizate de acest document România se află
astăzi în aceeași situație precară ca în anul aderarii la UE.
3 exemple sunt relevante:
– rata riscului de sărăcie în 2007 era 24,6%, iar în 2020 de 23,4%. Atât în 2007, cât
și în 2020 suntem la fel de departe de media europeană (16,5% în 2007 și 16,6%
în 2019).
– rata riscului de sărăcie în muncă în cazul bărbaților era 19% în 2007, iar în 2020
de 18,1%, procentul fiind dublu față de media europeana (9,4%).
– speranța de viață sănătoasă la 65 de ani, în cazul bărbaților – 6,7 ani în 2019, față
de 7,6 ani in 2007, iar în cazul femeilor – 6,5 ani în 2019, față de 7,8 în 2007.
Culmea, în aceste condiții Guvernul Cîțu anunță cu seninătate că a crescut speranța de
viață și ar fi cazul să creștem vârsta de pensionare!! Această propunere este
reprezentativă pentru interesul exprimat de unii reprezentanți ai Guvernului sau ai clasei
politice actuale referitor la forța de muncă. O opinie la care se pare că achesați de vreme
ce nu ați avut nici o opinie exprimată public pe această temă.
Este evident faptul că din punct de vedere al politicilor sociale România doar mimează
statutul de țară membră a Uniunii Europene. Astăzi este mai evident ca oricând că
pentru puterea politică forța de muncă actuală, dar și cea viitoare nu reprezintă o
prioritate. Ne ascundem după sloganuri de tipul ”România Educată”! Cu doar câteva
zile în urmă OCDE dădea publicității o analiză comparativă a rezultatelor testelor PISA
din 2018 pentru țările Europei de Est și Asiei Centrale (dintre țările vizate doar 3 sunt
membre UE – Croația, România și Bulgaria). Concluzia: România investește în Educație
mai puțin decât majoritatea țărilor din regiune, cu 2 excepții: Kazakhstan și Azerbaijan,
iar performanțele elevilor din România sunt mai slabe decât cele înregistrate de
majoritatea țărilor din regiune, inegalitățile fiind mai pregnante în Romania decât cele
existente la nivel internațional1.
În ciuda faptului că ați reprezentat România la diverse reuniuni europene sau
internaționale, unele având și componente ce vizau direct sau indirect lucrătorii, în plan
intern nu s-a transpus nimic din aceste angajamente asumate de România pe plan
extern. Dvs, la fel ca și ceilalți oficiali români, doar dați frumos în pozele pe care le faceți
cu ceilalți lideri europeni. În fapt, în România nu există nici un fel de preocupare
reală pentru implementarea principiilor sociale europene. ”Să nu lăsăm pe nimeni
în urma” este doar un slogan lipsit de consistență pentru puterea actuală, Președinte sau
Guvern.
Ni s-a părut foarte relevantă și opțiunea dvs de la Summitul Social de la Porto din 8 mai
2021 cu privire la panelul în care ați decis să aveți o intervenție. În ciuda faptului că
România întâmpină atât de multe dificultăți în planul ocupării, dar și în cel al protecției
sociale (2 din cele 3 teme centrale ale Summitului), opțiunea dvs în cadrul acestei
reuniuni a fost îndreptată către panelul pentru competitivitate și inovare, un domeniu în
care România are o experiență atât de restrânsă și de nerelevantă încât suntem de
departe ultimii în Europa, atât la inovare, cât și la competitivitate. Alocuțiunea dvs din
cadrul Summitului din 08 mai 2021 reflectă în mod clar singura dvs preocupare în ceea
ce privește lucrătorii din România – “..Președintele României a militat pentru mai multă
flexibilitate între statele membre și o abordare comună, care să ofere tuturor
persoanelor oportunitatea de a studia și de a munci acolo unde își doresc.”
Cât timp România oferă oportunități de studiu atât de limitate, iar condițiile de
muncă sunt atât de precare (salarii mici, drepturi adesea încălcate, expunere
frecventă la risc, etc.), mesajul dvs îndeamnă cetățenii români către singura
opțiune viabilă – migrația.
Zilele trecute am aflat că aproape un million de români au cerut statut de rezident în
Marea Britanie pentru a rămâne în această țară și după 30 iunie 2021. Nici una din
oficialitățile din România nu a considerat necesar măcar să iasă cu o declarație
politică, cu un semnal care să încurajeze populația activă din România să rămână
în țară. Suntem șocați de liniștea Guvernului, a Parlamentului, a întregii clase
politice dar și a dvs Domnule Președinte în fața acestor realități. Considerăm că
este o rușine națională, atât pentru întreaga clasă politică, cât și pentru toți aceia care de
la nivelul autorităților publice ar fi trebuit sa genereze un cadru legislativ și instituțional
care să ofere condiții de muncă și salarii decente pentru lucrătorii români, aici în
România.
Cu o diaspora românească a cincea cea mai mare din lume2, cu o forță de muncă în
special tânăra care continuă să vrea să părăsească țara, dvs Domnule Președinte
vă doriți mai multă flexibilitate pentru cei ce vor să muncească în afara țării, în loc
să vă preocupe valorificarea resurselor umane în țară. De mult timp România nu
mai știe câți cetățeni mai sunt în mod real în piața muncii națională. Sărăcia îi împinge
să plece la muncă în afara țării. I-am văzut în 2020 disperați să-și riște sănătatea pentru
unele dintre cele mai precare locuri de muncă disponibile în spațiul european, respectiv
cele de zilier!
Săptămâna aceasta Ministerul Muncii a transmis în dezbatere un proiect de act
normativ (HG) pentru creșterea contingentului de lucrători extracomunitari admiși pe
piața muncii națională în 2021 la 50.000, adică o dublare față de nivelul stabilit anul
trecut, pentru anul 2021 (prin HG 1133/2020). Este evident că ne pregătim în lunile
care urmează până la finalul anului de un import masiv de forță de muncă.
Această categorie de lucrători (extracomunitari) pare să fie singura soluție pentru
a asigura funcționarea pieței muncii, cu toate consecințele ce pot decurge de aici.
Dacă nu înțelegem că este urgent nevoie să producem schimbări spectaculoase în
ceea ce privește atenția și importanța acordată forței de muncă prin:
– respectarea drepturilor lucrătorilor,
– promovarea unei politici salariale adecvate, inclusiv în cazul salariului
minim,
– întărirea negocierilor colective, atât la nivel sectorial, cât și la nivel de
unitate,
– investiții semnificative atât in educația adulților, cât si în sănătatea și
securitatea la locul de muncă,
singura soluție pentru a asigura forța de muncă necesară funcționării economiei, mai ales
în contextul necesității de a implementa proiectele de investiții vizate prin PNRR, rămâne
un import masiv de forță de muncă din Asia! Nu întâmplător întreaga clasă politică din
România, la unison, a votat modificarea OUG 25/2014 privind încadrarea în muncă și
detașarea străinilor pe teritoriul României, adoptată prin Legea 14/2016, eliminând din
corpul acesteia prevederile ce condiționau accesul lucrătorilor extracomunitari pe piața
muncii națională, respectiv condițiile de salarizare (salariul mediu brut care era salariu
minim pentru această categorie a fost înlocuit de salariul minim brut pe țară) și cerințe
de calificare (sunt acceptați și lucători necalificați).
În aceste zile, toată România fierbe cu gandul la muntele de bani ce va veni după
aprobarea PNRR. Inclusiv dvs Domnule Președinte ați avut numeroase intervenții pe
această temă. Însă, în contextul actual cel mai probabil locurile de muncă generate de
investițiile finațate prin PNRR, oricum foarte puține, vor fi ocupate cel mai probabil de
către o parte din cei 50 de mii de lucrători din Nepal, Vietnam, India, China sau alte țări
din care România importă forță de muncă.
Este lipsit de sens și de eficiență să vă doriți o ”Românie educată” dacă această
educație nu este valorificată în țară. Este urgent și imperativ necesar ca
împreună, dvs, Guvern, Parlament și partenerii sociali reprezentativi, să facem un
efort colectiv pentru a identifica acele resorturi care să determine o schimbare a
politicii naționale în domeniul resurselor umane, pentru a ne alinia principiilor
statuate de modelul social european.
În caz contrar considerăm că este inutil pentru România să continue sa mimeze că
este un stat social european.
Dacă tot nu respectăm angajamentele europene asumate prin documente precum
Carta Socială Europeană, Codul European de Securitate Socială, Pilonul European
al Drepturilor Sociale, etc., atunci ar fi mai onest, atât față de cetățenii români, cât
și față de partenerii europeni, ca dvs și Parlamentul României să inițiati
demersuri pentru denunțarea acestor documente!
România trebuie să-și asume transparent intențiile și opțiunile politice, atâta
timp cât nu suntem și nici nu ne propunem să fim un stat social european.
