În plină campanie electorală pentru realegerea sa ca preşedinte a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, şefa de listă a PPE, a făcut trimitere la o posibilă alianţă cu grupul conservatorilor şi reformiştilor europeni (CRE) care include Fratelli d’Italia a lui Giorgia Meloni, partidul spaniol VOX, PIS-ul polonez şi democraţii suedezi. La dezbaterea de la Maastricht, organizată la 29 aprilie a.c. de Politico şi Studio Europa, a spus că nu exclude colaborarea dar totul depinde de configuraţia PE după alegeri. Reacţiile adversarilor politici n-au întârziat: „valorile şi drepturile nu pot fi împărţite în funcţie de anumite aranjamente politice. Fie poţi avea de a face cu extrema dreaptă pentru că trebuie fie clarifici că niciun acord nu este posibil pentru că nu respectă drepturile fundamentale, a spus Nicolas Schmitt, şeful listei socialiştilor europeni, care vizează preşedinţia Comisiei Europene.
Pepe Escobar, jurnalistul brazilian exilat sau autoexilat m-a făcut să zàmbesc atunci cànd relata câte ceva despre vizita lui Xi , în țara micului Napoleon! Printre altele, micronul a invitat-o la masa oficială și pe Ursula, ca să-l ,,sperie ” sau sp-l impersioneze pe președintele Chinei cu babaul Europei! Îl citez :
,, Lacheii NATOstan vor rămâne năuciți și confuzi. Şi ce dacă; lacheilor le lipsește adâncimea strategică, ei doar se bat în apele puțin adânci ale irelevantei.
Imagini uimitoare în oglindă se învârt în jurul a două evoluții majore în această săptămână direct încorporate în Marea Narațiune care modelează cea mai recentă carte a mea, Eurasia v. NATOstan , publicată recent în SUA: vizita lui Xi Jinping la Paris și inaugurarea noului mandat al lui Vladimir Putin la Moscova.
În mod inevitabil, aceasta este o poveste contrastantă despre suverani – parteneriatul strategic cuprinzător Rusia-China – și lachei: vasalii NATOstan/UE.
Xi, oaspetele ermetic prin excelență, este destul de ascuțit la citirea unei mese – și nu vorbim de finețe gastronomică galică. În momentul în care s-a așezat la masa din Paris, a primit imaginea de ansamblu. Acesta nu a fost un tete-a-tete cu Le Petit Roi, Emmanuel Macron. Acesta a fost un trio pentru că Toxic Medusa Ursula von der Leyen, definită mai potrivit ca Pustula von der Lugen, se introdusese în complot.
Nimic nu s-a pierdut în traducere pentru Xi: aceasta a fost o ilustrare grafică că Le Petit Roi, liderul unei foste puteri coloniale occidentale de rangul trei, se bucură de zero „autonomie strategică”. Deciziile care contează vin de la eurocrația kafkiană a Comisiei Europene (CE), condusă de dădaca sa, Medusa, și transmisă direct de hegemon.
Le Petit Roi și-a petrecut tot timpul galic în jurul lui Xi, bolborosind ca un copil despre „destabilizările” lui Putin și încercând „să angajeze China, care se bucură în mod obiectiv de suficiente pârghii pentru a schimba calculul Moscovei în războiul său din Ucraina”.
Evident, niciun consilier pubescent de la Palatul Elysee – și există o mulțime de oameni – nu a îndrăznit să dea vestea lui Le Petit Roi despre puterea, profunzimea și extinderea parteneriatului strategic Rusia-China.
Așa că depindea de Dădaca lui să ofere cu voce tare literele mici ale aventurii „Monsieur Xi vine în Franța”.
Repetând cu fidelitate secretara de comori Janet Yellen în recenta ei incursiune dezastruoasă la Beijing, Bona a amenințat direct oaspetele ermetic superputernic: depășești „capacitatea excesivă”, produci în exces; iar dacă nu oprești, te condamnăm cu moartea.
Atât despre „autonomia strategică” europeană. Mai mult decât atât, este inutil să ne oprim asupra a ceea ce poate fi descris doar ca prostia sinucigașă.”( O poveste despre doi suverani, un lacheu și o dădacă
PEPE ESCOBAR • 8 MAI 2024•Republicat de la Strategic Culture Foundation cu permisiunea autorului sau reprezentantului)
Încă un ratat politic , avid de putere, precum Pustula, vrea un nou mandat pentru a-și desăvârși incapacitatea și incompetența.
Comments are closed.