Oraş cu potenţial aparte, căci străjuieşte de secole malurile bătrânului Danubius, Calafatul – oraşul rozelor, al castanilor şi al stejarilor seculari, cum i s-a spus mereu – se zbate să-şi recapete strălucirea de altădată, pavată cu vechea tradiţie a negoţului din port ori a înstăritelor familii boiereşti, iar mai apoi cu o înfloritoare industrie.
I-a promis-o fiecare administraţie locală a ultimilor ani… Şi totuşi, rămâne oraşul cochet, cu farmec, dar fără a-i fi exploatat potenţialul turistic, fără locuri de muncă, fără sistem centralizat de încălzire, fără posibilitatea de a pune în valoare admirabilul patrimoniu arhitectural pe care îl deţine. „Calafatului îi lipsesc multe…”, recunoaşte şi actualul primar, Lucian Ciobanu, hotărât să recupereze, pe cât posibil, în anii mandatului său administrativ, din aceste neajunsuri şi deficienţe.
Timp de patru zile, localnicii par a mai fi uitat de ele… Cea de-a XXVI-a ediţie a Zilelor Municipiului Calafat (4-7 mai 2017) – şi prima organizată de Lucian Ciobanu în calitate de edil – le-a oferit din plin distracţie, cu numeroşi artişti şi zeci de comercianţi care au animat centrul oraşului. De asemenea, în această perioadă, oraşul a fost gazdă primitoare pentru delegaţiile a 23 de primari şi trei preşedinţi de consilii judeţene, din România, Bulgaria şi Serbia, dar şi pentru alţi oaspeţi.
De astăzi, însă, Calafatul revine la viaţa obişnuită, cu grijile şi problemele lui. Iar administraţia locală, la planurile de a-l repune în primul rând pe harta turistică a ţării, un model în acest sens servindu-i chiar oraşul de care îl leagă podul peste Dunăre. „Am constatat cu uimire că în Vidin acostează pe an circa 300 de vase de croazieră cu turişti străini, iar la noi… nu opreşte nici unul! De ce? Pentru că se pare că nu ne cunosc, nu ştiu ce posibilităţi avem. Şi mai e o problemă: taxa de acostare este mult mai mare aici”, explică Lucian Ciobanu.
Despre ce îi lipseşte Calafatului pentru a fi nu numai patru zile pe an în sărbătoare, despre proiecte şi investiţii majore ale acestui an, primarul a vorbit cu cumpătare, căci vorba multă strică. Dar cu dorinţa ca municipiul Calafat să poată scrie, ca odată, istorie. Că doar de-aici s-a tras prima salvă de tun românească în Războiul de Independenţă!
Este prima ediţie a Zilelor Municipiului Calafat pe care o organizaţi în calitate de primar. Ce credeţi, a fost ea pe placul calafetenilor?
Într-adevăr, este prima ediţie pe care am organizat-o, din cele 26 de ediţii ale Zilelor Municipiului Calafat. Ştiţi cum este… la început nu pot ieşi lucrurile perfecte! Sper ca pe parcurs, când o să capăt mai multă experienţă, să pot să organizez şi mai bine.
Sărbătoarea a început joi. Au fost implicate şcolile generale, cu elevi şi profesori, în competiţii sportive, iar copiii de la grădiniţă au realizat desene, fiind recompensaţi cu diplome. Au fost foarte multe evenimente, diverse, şi artişti consacraţi – şi de muzică uşoară, şi de muzică populară. Din nefericire, joi şi vineri a cam plouat, dar spre finalul zilei s-a mai îndreptat vremea şi calafetenii au putut să se bucure de spectacole.
Am avut oaspeţi din două delegaţii din Serbia, din patru-cinci delegaţii din Bulgaria, iar din Oltenia au venit vreo 16-17 primari – din Dolj, de la Cârcea, Băileşti, Unirea, Pleniţa, Cetate, Maglavit, Ciupercenii Noi, Seaca de Câmp, Ghidici şi nu numai, dar şi din Olt, de la Ianca. În total, împreună cu cei din Bulgaria, au fost aici 23 de primari, 6 deputaţi, 1 senator şi 3 preşedinţi de consilii judeţene: Ion Prioteasa – preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, iar ceilalţi doi din Bulgaria, de la Vidin şi Ciuprene.
Lăsând la o parte aceste patru zile de petrecere şi voie bună şi apreciind în general – din punct de vedere social, economic, cultural, chiar şi politic –, ce credeţi că îi lipseşte astăzi Calafatului pentru a fi cu adevărat în sărbătoare?
Calafatului îi lipsesc multe… În primul rând, nu a fost exploatat suficient de mult din punct de vedere turistic. Monumentele pe care le are nu au fost scoase în evidenţă şi nu s-a adus la cunoştinţa oamenilor, în general, valoarea lor istorică. Lipsa locurilor de muncă iar este o problemă foarte mare la noi.
Cât priveşte turismul… În urmă cu câteva zile, am avut o întâlnire cu primarul Vidinului şi am discutat despre vasele de croazieră care circulă pe Dunăre. Am constatat cu uimire că în Vidin acostează pe an circa 300 de vase cu turişti străini, iar la noi… nu opreşte nici unul! De ce? Pentru că se pare că nu ne cunosc, nu ştiu ce posibilităţi avem. Şi mai e o problemă: taxa de acostare este mult mai mare aici. Din simplul motiv că se poate plăti pe o zi, în timp ce la Vidin poţi plăti pe 6 ore! Ori un astfel de vas, care opreşte pentru ca oamenii să poată vizita un muzeu, să meargă la un restaurant, să guste nişte preparate tradiţionale din zonă, nu are nevoie de mai mult de 6 ore. Mă gândesc să vorbesc cu cei de la A.P.D.F. Giurgiu (n.r. – C.N. A.P.D.F. S.A. / Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu), pentru că locurile de acostare pentru vasele de pasageri le aparţin, să pună o taxă pe un interval de timp mai scurt.
Dacă ar acosta aici 300 de vase pe an, ar avea Calafatul cum să-i primească pe turiştii străini? Ar avea ce să le arate, ce să le ofere?
În momentul de faţă, turiştii ar putea să mănânce preparate tradiţionale la unul dintre restaurantele de aici, ar putea vizita Muzeul de Artă. Lucrăm la faleză şi ea va deveni şi mai primitoare. Parcurile deja arată destul de bine. Pe perioada verii vor fi funcţionale şi cele două plaje. Sunt foarte multe terase pe malul Dunării în sezonul estival, care e şi cel mai frumos din an pentru oraş.
Ce planuri care se vor concretiza în acest an are administraţia locală calafeteană?
În primul rând, avem în plan realizarea unor baze sportive noi la două şcoli generale şi la Liceul Independenţa. Vrem neapărat să amenajăm adăpostul pentru câinii comunitari, pentru că avem o mare problemă cu ei. Încercăm să realizăm o anvelopare a spitalului – eu sper ca proiectul, care e pe fonduri europene, să iasă până la sfârşitul anului. În plus, avem de modernizat piaţa.
Apoi, pentru Casa de Cultură, pentru Ansamblul Folcloric „Rozele Calafatului” şi pentru echipa de fotbal intenţionăm să achiziţionăm un autocar pentru deplasări, pentru că au foarte multe de făcut. De asemenea, intenţionăm implementarea unui proiect în oglindă cu municipiul Ciuprene din Bulgaria – este vorba despre „Şcoala verde”, prin care să realizăm un campus la Liceul „Ştefan Milcu”.
Avem proiecte la Ministerul Dezvoltării pentru asfaltarea bulevardelor „H.C.C.” şi „Tudor Vladimirescu”. Avem un alt proiect pentru modernizarea străzii „Traian”. Ar mai fi şi de construit un dig la Ciupercenii Vechi.
De amintit ar fi şi faptul că un investitor din Craiova a cumpărat aici patru hale şi vrea să facă producţie pentru materiale de construcţii. Era vorba să vină şi un investitor german, dar s-a retras. Un alt investitor italian produce obiecte de cult – icoane, candele etc. Şi suntem în discuţii cu cineva pentru un iaz piscicol şi o microfabrică de conserve, dar şi pentru o fabrică de nutreţuri. Micii investitori de pe-aici sunt interesaţi să îşi achiziţioneze instalaţii pentru brichete şi peleţi pentru foc. Dacă s-ar realiza toate aceste investiţii, ar însemna aproximativ 150 de locuri de muncă…
În cât timp apreciaţi că municipiul Calafat îşi va schimba imaginea şi va deveni acel punct de atracţie turistică la care speraţi?
Nu pot decât să sper că până la sfârşitul mandatului meu Calafatul să fie din nou un oraş turistic şi să aibă mai multe locuri de muncă. Mă implic cu tot ce ştiu şi cu tot ce pot ca să realizez aceste lucruri.
