8 mai 1945. Acum 70 de ani, Mussollini era împuşcat pe o mică arteră de circulaţie din Italia, Hitler se sinucidea în buncărul său, iar capitularea Germaniei marca sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa. Cel care dominase Italia 20 de ani, cade ca un amator în mâinile rezistenţei italiene. De fapt, este prins de un mic grup de partizani, comandaţi de un oarecare Bellini (24 de ani) cu o barbă a la Mefisto, purtând ochelari negri, care i se va adresa solemn: „În numele poprului italian sunteţi arestat”. „N-am făcut nimic”, ar fi spus Mussollini. Puţin mai târziu, într.-un Alfa Romeo a fost identificată şi amanta acestuia Claretta Petacci. Bellini a vrut să trimită prizonierii autorităţilor italiene pentru un eventual proces, solicitând instrucţiuni. De la Milano, Comitetul de Eliberare Naţională a trimis un militant comunist, Walter Audisio, zis „Valerio”, care i-a preluat pe Duce şi metresa acestuia. La ordinele şefilor comunişti, Togliati şi Longo, i-a executat cu rafale de pistol mitralieră. Fără vreo judecată, fără vreo slujbă religioasă, dictatorul Marii Italii a fost ucis de un fost luptător în Războiul Civil din Spania. A fost spânzurat, cu capul în jos şi lăsat în această poziţie mai multe zile. La Berlin, înconjurat de trupele sovietice, în buncărul său, unde trăia de mai multe săptămâni, anturat de câţiva fideli, Goebbeles şi soţia acestuia, Bormann, Krebs, Hitler află de soarta prietenului său Mussollini dintr-o depeşă. Rămâne tăcut. Mâinile îi tremură. Într-o pantomimă patetică, agită proiectele pe care le are în vedere. Urlă, în faţa subordonaţilor, apoi, abătut, revine la tăcere. Datorită lui Germania se afla sub loviturile armatelor aliate: ruşii la est, britanicii şi americanii la vest şi, în acelaşi timp, francezii care au ocupat „cuibul vulturilor” aparţinând fuhrerului cu blindatele Diviziei Leclerc. Refuzase orice negociere şi orice atenuare a soartei Germaniei. Şi gândea astfel: „Dacă poporul este învins n-are demnitatea de a supravieţui”. După un ultim dejun, în anturajul calm al fidelilor săi, într-o cameră privată pe care o împărţea cu Eva Braun se sinucide muşcând o capsulă de cianură şi apoi împuşcându-se. Trupul său şi al Evei Braun cu care se cununase în ziua precedentă, mai exct pe 29 aprilie 1945 au fost stropite cu benzină, se spune, de Otto Gunsche şi alte ajutoare din bunker, apoi li s-a dat foc. Armata Roşie se apropia şi continua bombardamentele. Goebbels, Bormann, Krebs şi Burgdorf şi-au salutat ceremonios fostul lor şef. Ca succesor, Hitler l-a desemnat pe amiralul Donitz, fostul şef al Marinei, tentat să negocieze cu Aliaţii o pace separată pentru oprirea ocupării Germaniei de către sovietici. Eisenhower a refuzat. În noaptea de 7 mai Jodl şi alţi câţiva înaţi ofiţeri semnează capitularea militară. Stalin protestează fiindcă doreşte o ceremonie solemnă în Berlinul ocupat de Armata Roşie. Pe 8 mai mareşalul Keite, în uniformă, purtând monoclu la butonieră, ajunge în faţa lui Jukov care îl priveşte impasibil. În dreapta sa genearlul american Spaatz, în stânga englezul Tedder şi francezul Lattre de Tassigny. Jukov: “Aţi luat cunoştinţă de protocolul capitulării? Aveţi puterea de a-l semna? Atunci semnaţi-l”. După şase ani de război Germania capitula. Circa 60 de milioane de persoane au fost ucise, majoritatea civili. Regimul nazist a executat şi a torturat în masă, deportând milioane de oameni, exterminând şase milioane de evrei prin mijloace industriale. Războiul va continua în Pacific. Statele Unite vor deveni o mare putere planetară, iar URSS va ocupa jumătate din Europa. La 8 mai 1945 o nouă lume se ridica din ruine. Istoricii spun că rămăşiţele lui Hitler şi ale Evei Braun au fost îngropate, după efectuarea unei autopsii, folosind amprente dentare pentru identificare, în secret de SMERS la sediul acesteia din Magdeburg. Potrivit Serviciul federal rus de securitate un fragment de craniu uman, păstrat în arhivele sale şi expus într-o expoziţie în anul 2000, provinde din rămăşiţele pământeşti ale lui Hitler. Autenticitatea probei este pusă sub semnul îndoielii de mulţi istorici şi cercetători. La 8 mai 1945, când a intrat în vigoare capitularea Germaniei, în multe capitale europene au avut loc festivităţi de amploare. Predarea oficială a ultimelor forţe germane s-a produs la 9 mai 1945, dată la care Moscova sărbătoreşte Ziua Victoriei. Războiul se termina cu victoria totală asupra naziştilor şi fasciştilor. Entuziasmul era planetar. Niciodată istoria umanităţii n-a cunoscut atâta violenţă şi distrugere.
