Ideea aparţine ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor, Barna Tanczos, şi s-a bucurat de susţinerea omologului său de la Interne, Lucian Bode, fiind transmisă prefecţilor şi structurilor MAI din teritoriu, într-o reuniune de lucru. Genericul Campaniei Naţionale „Vrem o ţară fără deşeuri abandonate” se doreşte o cruciadă ecologică. Un proiect de ecologizare la nivel naţional, care presupune mecanisme funcţionale de monitorizare şi control prin care să fie protejat mediul şi sănătatea populaţiei. Ideea e salutară. Fiindcă educaţia ecologică este o problemă a tuturor. Ce reţete de implementare a respectivei campanii vor adopta prefecturile din teritoriu rămâne de văzut. Fiindcă, înainte de a se demara „imprimarea unor comportamente şi atitudini civice sănătoase”, cum s-a exprimat Lucian Bode, trebuie procedat de urgenţă imperativă la curăţirea albiilor cursurilor de apă, din teritoriu, a lizierelor de pădure, unde zac vizibile grămezi de resturi menajere şi deşeuri, focare de infecţie şi surse ale poluării, conglomerate de iresponsabilitate şi nesimţire ş.a.m.d., pe lângă care mergi ţinându-te de nas. Cum trebuie procedat? Prin acţiuni imediate de voluntariat, ar suna răspunsul la îndemână. Dar mai pot ele fi organizate? Mă hazardez şi lansez o propunere la nivelul Doljului: un premiu consistent pentru cea mai curată localitate. A mai existat iniţiativa. Deşeurile sufocă comunităţi şi distrug ecosisteme. Un clasament al localităţilor doljene, cu punctaje concrete şi corecte, pentru acţiunile de amploare, menite să protejeze mediul şi sănătatea populaţiei, prin implicarea energică a Gărzii de Mediu ar fi o soluţie. Poate e nevoie de un hei-rup civic şi n-ar trebui să ne fie jenă să-l declanşăm pentru a apăra frumuseţi ale naturii uitate. Apoi, relevantele experienţe, care nu lipsesc, ar putea intra în expansiune, ca un alt pas de a fi europeni autentici, în pofida unei condamnări oficiale la marginalitate, prin lucrurile prost făcute sau făcute bine doar pe jumătate. Au apărut în peisaj staţii de recuperare, containere aranjate, întreţinute cu baterii separate pentru sticlă, plastic, hârtie şi carton, cutii de conserve şi aluminiu. La Mofleni fiinţează o staţie de sortare şi compostare a “reciclabilului” din 31 de localităţi doljene, cărora li se adaugă municipiul Craiova. E un pas înainte. Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a venit cu un act normativ, valabil din 6 aprilie a.c. cu amenzi consistente sau pedepse cu închisoarea pentru abandonarea deşeurilor sau provocarea de incendii. E o soluţie, nu cea mai fericită. Tot mai apăsată de nerecunoştinţa oamenilor, a noastră a tuturor, natura trimite semnale realmente vizibile care afectează profund starea fizică şi psihică a omului. Aşadar, o ţară fără deşeuri, nu ca temă de dezbatere, ci ca temă de acţiune. Dezbaterea e doar o scuză ca să nu faci nimic. Şi nu cred că trebuie să devenim toţi activişti ecologici, dar cred că fiecare dintre noi are un rol mărunt, în bunul mers al acestei campanii naţionale. Într-un fel circumscrisă adoptării unor noi politici de mediu, pentru a inversa tendinţa de încălzire globală, menţinând în acelaşi timp ritmul dezvoltării şi competitivităţii economice.
