O declaraţie evazivă a lui Ludovic Orban

0
1015

Alaltăieri, preşedintele PNL, Ludovic Orban, a făcut în premieră, pe pagina sa de Facebook, referiri la situaţia care se înregistrează în ultimele zile la graniţa dintre Ucraina şi Rusia, descriind-o ca „un moment special”, fără a oferi prea multe detalii lămuritoare. A punctat totuşi că, într-un asemenea context, România devine extrem de importantă pentru NATO. De parcă, până acum, în cei 17 ani de la admiterea ei, n-ar fi fost. Cum nu acurateţea în exprimare îl anturează pe Ludovic Orban, acesta a mai spus: „Ne găsim într-un moment special, în care importanţa noastră pentru alianţă şi ataşamentul nostru pentru valorile ei sunt mai evidente decât oricând”. Ziariştii Roşca Stănescu şi Bogdan Tiberiu Iacob, acesta din urmă „un arheolog al presei de investigaţie”, atrag atenţia asupra momentului, reamintind că în luna septembrie a anului trecut, ministrul Apărării de la Kiev, în cadrul unei ceremonii oficiale, s-a referit explicit, în alocuţiunea sa, la o situaţie de război care va fi creată între Ucraina şi Rusia. De 7 ani în estul Ucrainei, în regiunea Donbas, separatiştii pro-ruşi, susţinuţi de Moscova, se opun forţelor naţionale. Violarea încetării focului a fost semnalată în mai multe rânduri, de la începutul anului, şi la 26 martie a.c. Kievul a acuzat uciderea a 4 militari ucrainieni. Moscova şi Kievul s-au acuzat reciproc de provocarea unei noi escalade a conflictului. Paralel au fost identificate mişcări de trupe ruse, în ultimele zile, în apropierea frontierei urcainiene. Kievul a denunţat „provocarea” şi Washingtonul a pus în gardă asupra „manevrelor de intimidare”. Joi purtătorul de cuvânt al Kremlinului a răspuns că forţele militare se deplasează pe teritoriul său. Relaţiile dintre Rusia şi ţările occidentale se află la cel mai jos nivel, cum s-a exptimat şeful diplomaţiei de la Moscova, Serghei Lavrov, mai nou din cauza tratamentului aplicat opozantului Alexei Navalny, aflat în detenţie. Manevre militare ruse au fost organizate şi în Crimeea, realipită Rusiei în 2014. Săptămâna trecută, într-o discuţie telefonică Angela Merkel, Emmanuel Macron şi Vladimir Putin au purtat din nou discuţii şi pe chestiunea ucrainiană. Dar un element nou a survenit în jocul diplomatic: Casa Albă şi-a reafirmat susţinerea, fără echivoc, faţă de Ucraina, în urma videoconferinţei secretarului de stat Tony Blinken, consilierul pentru Securitate Naţională, Jake Sullivan şi şeful Pentagonului, Lloyd Austin, cu omologii de la Kiev. Pe de altă parte preşedintele american, Joe Biden, într-o discuţie telefonică la 2 aprilie cu omologul său ucrainian Volodimir Zelenski i-a dat acestuia asigurări de susţinere. Ceea ce nu a rămas fără consecinţe la Kremlin. Practic, din 2014 nu s-a schimbat nimic: grupul de la Minsk, compus din reprezentanţi Ucrainei, Rusiei şi Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) a obţinut puţine rezultate. Un summit în formatul Normandia, evocat de Paris, în octombrie anul trecut, încă nu s-a ţinut. La 1 octombrie, Kievul acceptase să subscrie la formula Steinmeier –numele fostului ministru de Externe german, Frank-Walter Steinmeier, în prezent preşedintele Germaniei-, care prevedea ţinerea de alegeri în provinciile separatiste sub supravegherea OSCE. După cum se ştie Donbasul n-a votat pentru Rada de la Kiev. Ceea ce preferă Rusia, modelul altor conflicte îngheţate în spaţiul post-sovietic (Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud, regiuni separatiste ale Republicii Moldova şi Georgiei), nu este clar dacă se mai poate. Singura garanţie solidă, acordată Moscovei, ar fi renunţarea oficială a NATO la integrarea Ucrainei ca ţară membră, ceea ce probabil ar premite şi reintegrarea Donbasului în componenţa ţării. Alte scenarii, cum ar fi cel al adoptării de către Ucraina a unui statut de non-aliat sau cel al renunţării la Donbas par iluzorii. Formatul Normandia a permis menţinerea unui statu-quo, departe de ambiţiile preşedintelui Macron, dar se pare că şi-a încheiat utilitatea. Cine vrea pacea în Ucraian nu este prea clar, încât „exaltarea” lui Ludovic Orban, în referirea sa la problema în discuţie, este realmente inoportună, ca să nu spunem indecentă. Fiindcă despre altceva, şi din păcate ceva îngrijorător, este vorba.