Obrazul gros al ministrului Sănătăţii nu roşeşte!

Un bărbat, Ion Sandu, în vârstă de 41 ani, din comuna Laloşul, judeţul Vâlcea, a murit ieri, în faţa Spitalului Orăşenesc din Bălceşti, desfiinţat cu data de 1 aprilie a.c., prin ordin al ministrului Sănătăţii, Cseke Attila. Aceasta este ştirea seacă. Nedumerirea survine după justificările care au urmat. Şi ceea ce lipseşte din cinismul lor este doar faptul că Ion Sandu trebuia să se prăpădească acasă, fără mare tevatură, pentru a nu mai încurca lucrurile. Subsecretarul de stat din Ministerul Sănătăţii, Raed Arafat, de regulă cumpătat, în faţa atâtor nenorociri de care a luat cunoştinţă, a găsit de cuviinţă să declare, că respectivul, adică Ion Sandu, era deja decedat, când a ajuns în faţa Spitalului Orăşenesc Bălceşti – intrat în conservare – fapt confirmat de trei medici de familie, deşi rudele mortului au spus altceva. Şi anume că, după 40 de minute de aşteptare, bărbatul a murit, iar la aflarea veştii, sora şi soţia sa au leşinat. Purtătorul de cuvânt al IPJ Vâlcea, Emilian Muşulete, confirmă această teză. Şi nu bate câmpii. În mod logic, cei care l-au transportat la spital nu puteau duce acolo un mort, să fim iertaţi, că nu ar mai merita de spus altceva, decât că ar trebui să-i fie ruşine pe lumea cealaltă pentru că a pus ministrul Cseke Attila, de la UDMR, într-o situaţie dificilă. Da, desigur, îl doare-n pălărie. Singurul lucru care al putea să-l intereseze ar fi cât mai costă groparii în ziua de astăzi. La români. Că de aşa ceva i-a rămas să se mai ocupe. Directorul medical al Spitalului din Bălceşti, Victoria Şencar, a mărturisit că unitatea a fost închisă la 1 aprilie a.c., fără nici o noimă, deşi avea o bună dotare şi nu înregistra datorii. Ministrul Cseke Attila declara, la un moment dat, că bugetul ministerului este sustenabil. Aşa că s-a apucat să facă reformă care nu are nici o legătură cu oamenii.  Mediatizat relativ, cazul de la Bălceşti va trece în derizoriu cât de curând. Ministrul Sănătăţii, Cseke Attila, de la UDMR, nu are de dat explicaţii. Cui să le dea? Mai ales că premierul Emil Boc are propriile griji, şi cea mai importantă dintre ele nu este accea că a murit un om simplu, un oltean din Bălceşti, care putea fi salvat, ci eventuala bosumflare a ministrului Sănătăţii, şi pe cale de consecinţă a UDMR. Asta ar fi nenorocirea cea mare! Haosul produs de ministrul Sănătăţii, prin strategia de desfiinţare a spitalelor, din o mulţime de localităţi de pe întinsul ţării, este de acum cunoscut. Se poate vorbi de un atentat la siguranţa naţională. Numai că statul priveşte cu ură, ca un dulău jigărit, pe care-l deranjezi din somn, la proprii cetăţeni, din moment ce are destule alte probleme. Desfiinţând spitale, altminteri construite de „alţii”, actualul guvern îşi demonstrează „grija faţă de om”. Ea este maximă, cand omul face parte din propria clientelă. Pentru cei săraci cu duhul nu are resurse financiare şi nu poate interveni decât prin modicul ajutor de înmormântare. Până nu va fi şi acesta tăiat.