L-am văzut joi seara, pe un canal de ştiri, pe reprezentantul Guvernului în teritoriu, Marius Deca, purtând vestimentaţie impermeabilă, glugă pe cap, deplasat în zona Motoci, lovită de inundaţii din cauza precipitaţiilor abundente, peste 50 litri/mp şi ieşirii din matcă a Tesluiului. Un pârâu nărăvaş, cu albie colmatată şi taluzuri neîntreţinute. În cursul zilei de ieri, am văzut imagini din comuna Drăgoteşti, luată în primire de ape. Problema nu e nouă şi nerezolvarea ei spune multe, mai ales că mereu se soldează cu pagube materiale deloc neglijabile. N-am înţeles ce bombănea, marţial, Marius Deca, dacă tot se dorea văzut la televizor. Recent, mai exact pe 27 ianuarie a.c., într-o şedinţă a Colegiului prefectural, a fost prezentată de către Florinel Stancu, director la Sistemul de Gospodărirea Apelor Dolj, din cadrul Administraţiei Bazinale de Apă Jiu, o informare festivistă despre lucrările de întreţinere a albiilor cursurilor de apă, „în scopul (…) reducerii riscului de inundaţii”, efectuate anul trecut. După ce a lecturat în maximă viteză ce avea însăilat pe două file A4, directorul pomenit a luat loc, mergându-se mai departe cu ordinea de zi. Ceea ce pentru orice om normal a părut suspect. Grimasele celor prezenţi erau plictisite. Se discuta o problemă serioasă a judeţului, chiar de maximă importanţă, care suscita multe interogaţii. Superficialitatea de circumstanţă, inclusiv a lui Marius Deca, între altele şi preşedintele Comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă, părea una de-a dreptul iresponsabilă, într-o atmosferă somnolentă. În locul unei radiografii riguroase a stării de lucruri, s-a preferat… graba. Spuneam la vremea respectivă că toată şedinţa a durat 15 minute. Doljul are de ani de zile nu puţine zone vulnerabile pe întinderea sa, care în anumite momente ale anului ne readuc în atenţie „cum stăm” cu spiritul întreprinzător, cum prevenim producerea de pagube materiale – provocate prin inundarea gospodăriilor şi culturilor agricole – prin lucrări hidrotehnice adecvate. Or, nu avem o strategie clară, coerentă, imperativă în acest domeniu, cum nu avem nici în altele. Rămânem la mila Celui de Sus. În faţa stihiilor naturii putem rămâne neputincioşi, numai că suntem după o ploaie prelungită, consistentă, întinsă în timp, care n-ar fi trebuit să ne creeze asemenea bătaie de cap. Cu condiţia închiderii breşelor, supraînălţării coronamentelor la diguri, decolmatării albiilor pârâiaşelor care traversează Doljul. De o seriozitate desăvârşită ar fi vorba. Desemnând pe aberante criterii politice, în funcţii de directori sau manageri, tot felul de indivizi, lipsiţi de calificarea necesară, dacă nu chiar diletanţi, drept răsplată pentru devotamentul electoral, ne trezim sancţionaţi de natură. Lucrurile nu stau altfel nici la nivelul comunelor doljene, care au sistematic probleme cu ieşirea din matcă a pârâiaşelor Teslui, Desnăţui, Raznic, Fratoştiţa, Baboia sau Terpeziţa, din cauza spiritului acomodant, tradus prin indiferenţa comunităţilor locale. Voluntariatul ne-a devenit străin şi, slavă Domnului!, nu l-au inventat comuniştii, aşa că de furia apelor trebuie „să ne apere” statul, că de-aia e stat. La gândire utopică, consecinţe pe măsură. Plătim tribut, dacă ne este permis, şi lenei, care a luat în braţe inclusiv beneficiarii de ajutoare sociale, ce au obligaţia prestării unui număr de ore în folosul comunităţii.
