Hugo Chavez este un „martir care şi-a servit poporul şi a protejat valorile umane şi revoluţionare”. Omagiul aparţine preşedintelui iranian, Mahmoud Ahmadinejad, acesta salutând, în octombrie anul trecut, realegerea „fratelui” său ca preşedinte al Venezuelei. A fost ultimul exemplu de apropiere, după mulţi ani, a Venezuelei şi Republicii islamice. De la venirea sa la putere, Hugo Chavez a căutat parteneri în sânul organizaţiei ţărilor exportatoare de petrol (OPEC), pentru negocierea unui preţ cât mai ridicat al barilului. Dramatic scăzut la începutul anilor 2000, preţul aurului negru a urcat de la 10 dolari barilul la peste 110 dolari. Articulându-şi discursurile de proslăvire a revoluţiei contra imperialismului american, Chavez şi Ahmadinejad şi-au făcut sistematic cunoscute diatribele inflamate, inclusiv la Adunarea Generală ONU.
În septembrie 2006, Comandante nu ezita să-l califice pe preşedintele american din epocă, George W. Bush, „diavol”, „tiran” şi „mincinos”. Hugo Chavez a pus în scenă, cu Iranul, construcţia unei axe anti-imperialiste pe modelul „toţi care sunt împotriva SUA sunt prietenii noştri”. Această poziţionare l-a pus într-o situaţie cel puţin contradictorie, a promovat democraţia în ţara sa, dar l-a susţinut până în ultimul moment al vieţii sale pe Bashar al-Assad, iar mai înainte pe Muammar Gaddafi. Contrar Iranului sau Cubei, ţări aflate sub embargo american, Venezuela este în prezent al cincilea exportator mondial de petrol şi întreţine relaţii comerciale chiar cu duşmanii declaraţi. Caracasul, care dispune de rafinării precare, importă 75% din necesarul de benzină din SUA. Compania petrolieră naţională venezueleană, PDV SA (Petroleos de Venezuela SA), posedă 3 rafinării, mii de staţii service, în „Marele Satan”. După 11 septembrie 2001, SUA s-au distanţat discret de furnizorii arabi de petrol şi în acest context Venezuela şi Chavez au început să fie altfel percepuţi. În 2011, primul furnizor al SUA era Canada, înaintea Arabiei Saudite. Mexicul sosea al patrulea, iar Venezuela a cincea.
Nu s-a sfiit să facă acte de bravură
Se spune că unul din actele de bravură ale lui Chavez a fost refuzarea ALCA, în 2005, la summitul Americilor de la Mar del Plata, în Argentina. SUA propusese constituirea unei zone de liber schimb la nivelul continentului. Sub impulsul lui Fidel Castro, Chavez a convins cvasi-totalitatea ţărilor latino-americane să refuze propunerea. În schimb, s-a creat ALBA (Alianţa Boliviană pentru Popoarele Americii), cu Cuba, Ecuador, Bolivia şi Nicaragua, între altele. Actor fervent al integrării regionale, Hugo Chavez a contribuit la crearea Unasur (Uniunea Naţiunilor Sud-Americane) şi CELAC (Comunitatea Statelor Latino-Americane şi din Caraibe). Marea sa popularitate într-o ţară în care au avut loc politici sociale, captând o mare parte din renta petrolieră, va fi greu uitată.
Vicepreşedintele Maduro asigură interimatul
Există o problemă însă în privinţa succesorului, după ce ministrul Afacerilor Externe, Elias Jaua, a anunţat că vicepreşedintele Nicolas Maduro asigură conducerea ţării până la organizarea alegerilor prezidenţiale, care ar urma să aibă loc în 30 de zile, conform instrucţiunilor lăsate de Chavez. Opoziţia contestă interpretarea Constituţiei pe tema tranziţiei, opinând că interimatul ar putea fi asigurat de preşedintele Adunării Naţionale, Diosdado Cabello, şi nu de vicepreşedinte. Marţi seară, Maduro a lansat mai multe apeluri la calm, afirmând că armata şi poliţia veghează la garantarea păcii. La viitoarele alegeri prezidenţiale, preşedintele interimar Nicolas Maduro va fi probabil opus lui Enrique Capriles (40 de ani), învins de Chavez în octombrie. Capriles a declarat presei că defunctul şef al statului a fost pentru el „un adversar şi nu un duşman”. Deputat de la vârsta de 20 de ani, primar şi apoi guvernator, Capriles s-a aflat în fruntea unei largi coaliţii a partidelor de opoziţie, pe care probabil le va mobiliza din nou. Presa de opoziţie îl consideră pe Nicolas Maduro omul Cubei. Fraţii Castro vor fi foarte atenţi să garanteze stabilitatea guvernului venezuelean, care a contribuit la menţinerea la putere a regimului lor furnizând petrol în condiţii avantajoase. Maduro are un copil din prima căsătorie, dar şi-a refăcut viaţa cu Cilia Flores, o avocată, deputată, preşedinte al Adunării Naţionale, conducând Procuradoria, un organ de control şi de consiliere juridică a Executivului, dar deocamdată se vorbeşte puţin despre ceea ce va urma.
A murit în urma unui infarct masiv, după o grea suferinţă
Preşedintele Hugo Chavez a murit în urma unui infarct masiv, după o grea suferinţă şi declarându-şi abia perceptibil, în clipele finale, dorinţa de a trăi, potrivit mărturiei şefului gărzii prezidenţiale, generalul Jose Ornella, consemnată de Associated Press. „Nu putea vorbi, dar a spus din buze «Nu vreau să mor. Vă rog, nu mă lăsaţi să mor!», pentru că şi-a iubit ţara şi s-a sacrificat pentru ea”, a declarat generalul Ornella, miercuri seară, în faţa Academiei Militare, unde a fost depus trupul neînsufleţit al preşedintelui. Jose Ornella s-a aflat în ultimii doi ani în preajma lui Chavez, inclusiv în clipele finale ale preşedintelui, care s-a luptat vreme de 14 ani cu un cancer în zona pelviană. Cancerul era foarte avansat, a afirmat şeful gărzii, fără a da alte detalii. Cu o zi înaintea morţii lui Chavez, guvernul a anunţat că acesta contractase o nouă infecţie respiratorie severă, cea de-a doua comunicată de oficiali după operaţia – a patra – suferită de preşedinte pe 11 decembrie, în Cuba.
Astăzi au loc funeraliile
În timpul primei infecţii pulmonare, spre sfârşitul lui decembrie, medicii i-au implantat un tub traheal pentru a-l ajuta să respire, dar insuficienţa a persistat şi s-a agravat, anunţa guvernul. Potrivit generalul Ornella, Hugo Chavez a avut „cei mai buni” medici din lume, dar aceştia nu au discutat niciodată despre starea de sănătate a preşedintelui în faţa sa. Generalul a declarat că nu ştie ce tip de cancer a avut Chavez, dar că acesta „a suferit mult”. Tot potrivit lui Ornella, preşedintele Venezuelei ştia, atunci când s-a adresat compatrioţilor săi pe 8 decembrie, cu trei zile înaintea ultimei intervenţii chirurgicale, că „existau foarte puţine speranţe că va trece cu bine de acea operaţie”. Sicriul cu trupul neînsufleţit al preşedintelui venezuelean a fost depus şi deschis, miercuri, la Academia Militară din Caracas, unde a fost realizată o capelă până la funeraliile sale, prevăzute pentru astăzi.
