Radu Berceanu, atac vehement la Monica Macovei

Nu discursul este punctul forte al senatorului de Craiova, Radu Berceanu, preşedintele PDL Dolj. Deşi sistematic are grijă să şi-l orneze cu câte o figură de stil, uneori vioaie şi reţinută. În schimb, este extrem de abil şi îşi pregăteşte atent atacul asupra adversarului, identificându-i zonele nevralgice. Dacă nu câştigă, are grijă să nu piardă. În noiembrie, anul trecut, după câteva lovituri primite succesiv, la scurt interval de timp, a obţinut fără mare gălăgie încă un mandat de lider al PDL Dolj, fără de care risca să fie marginalizat. A lucrat subtil şi eficient, cum s-a spus, refuzând ce i se hărăzise. Între Radu Berceanu şi Monica Macovei nu s-au prea legat discuţii de-a lungul timpului. Din varii motive. Erau poziţionaţi în tabere diferite. Şi în avantaj cert de imagine şi credibilitate părea eurodeputatul Monica Macovei. Asta era o premisă a meciului care avea să aibă loc la Consiliul Naţional de Coordonare al PDL. Unde Radu Berceanu nici nu i-a luat în seamă pe Sever Voinescu şi Cristian Preda, subevaluându-i în discursul său, pe marginea respingerii prin vot a propunerilor de modificare a Statutului PDL, venite din partea grupului reformator. Nu e mai puţin adevărat că eurodeputatul Cristian Preda chiar a avut un discurs fad, indigest, arogant şi suficient, reuşind să se facă singur antipatic, pentru că nu înţelegea mecanismele de funcţionare ale partidului. Ţina aleasă de Radu Berceanu a fost chiar Monica Mocovei, port-drapelul grupului de intelectuali, de recentă extracţie al partidului. „Sunt o persoană care în genere nu reuşeşte să tacă. (…) Prin 1981, când unii erau procurori comunişti şi lucrau cu Securitatea, eu am fost propus să fiu exclus din PCR că aveam gura asta mare”. După care, captivând asistenţa, şi-a recalibrat discursul, şi a amintit despre cicatricele colectate în bătăliile politice. Dacă mai adăuga că a întâlnit multă lume nefericită, că şi-ar dori o guvernare mai eficientă, dincolo de confruntările interne din partid, spunea cam totul. A vorbit covingător şi simplu, pe placul celor prezenţi, fără alaiul de platitudini solemne. Şi-a nuanţat chiar criticile la adresa Monicăi Macovei, opinând că ar merita să facă parte din conducerea partidului. Dumincă seara, la Realitatea TV, a rezistat prin capacitatea de atenţie şi improvizaţie, fără complexe, în faţa rafinaţilor analişti politici, Miruna Munteanu şi Emil Hurezeanu, demonstrând că nu se pierde uşor, chiar atunci când încasează. Este marea lui calitate. Finalmente, a scos-o bine la capăt. De la o vreme, Radu Berceanu a evitat pe cât posibil orice combinaţie în teritoriu, nu s-a complicat cu unul sau cu altul şi s-a pierdut în lumea de alt calibru a Capitalei, unde carapacea de om politic versat l-a făcut imun la etichete nefavorabile. Teoretic, după CNC al PDL, Radu Berceanu pare că şi-a redobândit alura de politician, ofilită la un moment dat. A spus că nu-şi mai doreşte o funcţie de ministru, ceea ce e greu de crezut, dar a lăsat să se înţeleagă că se află, alături de alţi grei, în spatele lui Vasile Blaga, împins spre funcţia de preşedinte al partidului. Poate că Monica Macovei avea dreptate cu introducerea criteriilor de integritate în Statutul PDL, însă nu a ştiut să-şi susţină cauza. „Partidul trebuie să aibă grijă ca ideile politice să fie promovate şi duse la oameni de persoane credibile, ori o persoană trimisă în judecată pentru fapte de fraudă, corupţie sau diverse fapte grave, nu are această credibilitate. Este ca şi cum vine un chirurg într-o sală de operaţie cu mâinile murdare şi îl lăsăm să opereze”. Numai că, între teoria ei vidă şi viaţa politică, este o mare discrepanţă. Corectitudinea politică nu pare să iubească iradierea elitistă, cu prestanţa ei muzeală. Voturile, fiindcă despre aşa ceva discutăm, se adună cu pragmatismul politicienilor care poartă cicatrice şi cunosc „tehnicile de luptă”. Radu Berceanu pare din nou pe val, la nivelul PDL, după ce nu puţini îl dădeau casat, iar el însuşi părea bântuit de gândul deşertăciunii.