Social-democraţii doljeni au avut un an – 2012 – mai mult decât fast şi un bilanţ „de pus în ramă”, dacă se poate spune aşa. Şi-au atins toate ţintele electorale, depăşindu-şi chiar propriile aşteptări. Pe un fundal social care le-a convenit. Nu au fost singurii, se subînţelege, la nivelul ţării, şi nici nu se pot, de asemenea, disocia de aportul colegilor de alianţă politică, liberalii, în primul rând, pentru că au pus şi ei umărul atât cât au putut. Alianţa a avut credibilitate, determinare şi, în cele din urmă, mesaj şi finalitate. Cu un alt tonus, după alegerile parlamentare adjudecate la o manieră categorică, social-democraţii, în primul rând, ştiu că s-au terminat nu doar sărbătorile de iarnă, dar şi momentele de efuziune, menite să obtureze luciditatea. Liderul lor, Victor Ponta, a anunţat chiar ieri, de la sediul central al partidului, data viitorului congres al PSD pentru 20 aprilie a.c., moment prefaţat de conferinţele judeţene cu alegerea noilor structuri organizatorice. O interesantă afirmaţie a lui Victor Ponta sună astfel: partidul trebuie să existe separat de guvern, să aibă propria autonomie, dar să îşi susţină necondiţionat propriul guvern. Corectă poziţionare. Numai că, în cazul de faţă, premierul este şi liderul de facto al partidului. Adică nu ne găsim într-o situaţie similară cu cea din Franţa, unde prim-secretarul PS – Harlem Desire – nu este şi prim-ministru, funcţie deţinută de Jean Marc Ayrault. Dacă agenda organizatorică a social-democraţilor are doar o parţială cotă de interes, în schimb agenda măsurilor sociale şi, mai ales, economice interesează în cel mai înalt grad. Fiindcă orizontul aşteptărilor este mare. Chiar dacă nimeni nu îşi face iluzii deosebite. O certitudine se conturează. Guvernul Ponta II pare, oricum, mai articulat, dar şi mai credibil şi mai inspirat decât guvernele predecesoare. Şi, deja, premierul Victor Ponta vrea să impună respectul, şi nu simpatia. Şi dacă nimeni nu va putea garanta că va izbuti, nimeni nu poate prognoza nici că va eşua. Deocamdată, se mişcă interesant. Nu frizează populismul, nu uită de parteneriatul cu liberalii, în actul guvernării, rămâne vigilent şi la coregrafia acestora, din spatele scenei politice. Prin părţile locului, oastea lui Ion Prioteasa, deloc cuprinsă de visare şi nici euforie, ştie că anul 2013 trebuie luat în piept, fiind primul după patru ani în care social-democraţii respiră altfel, în temeiul votului popular. Dacă ţinem cont de faptul că şi acum patru ani a durat doar câteva luni respiraţia de care vorbeam, înseamnă că, de fapt, după opt ani, social-democraţii încep un an calendaristic cu un premier care le aparţine. Toate acestea trebuie luate în considerare, fiindcă avem în vedere unele promisiuni ferme ale premierului privind racordarea Doljului la un alt ritm economic. Asta neînsemnând însă o slăbire a identităţii politice, o scădere a veghei la starea de spirit a populaţiei, o nerecalibrare a discursului politic în perspectiva bunei funcţionări a alianţei cu liberalii şi, peste toate, seriozitate deplină în fiecare demers. Şi dacă nu puţinele împliniri ale anului trecut, de natură investiţională, vor fi augmentate consistent, asta cu atât mai bine. Nu ştim dacă anul are semne bune, deşi absenţa omătului asta ne sugerează, sperăm însă ca luciditatea administraţiei judeţului să rămână mereu trează.
