De la Montreal la Bulzeştiul lui Marin Sorescu

În seara de 28 spre 29.11.2020, am participat împreună cu soţul meu la un cenaclu cultural, o adevărată conferinţă internaţională, un regal, moderat de la Montreal, de către domnul Alex Cetăţeanu, un român cu suflet mare, de pe plaiurile vâlcene (Amărăştii de Jos, jud. Vâlcea), acum în Canada.  Participanţii, oameni de cultură de pe toate meridianele lumii (Canada, SUA, Australia, Europa şi, evident, România). Între ei, domnul Dinu Doru Glăvan, Preşedintele Uniunii Ziariştilor din România, personalitate  contemporană nouă, ce a anunţat, printre altele, formarea unei filiale ce va cuprinde şi jurnalismul cultural. În cadrul întâlnirii, diversitatea temelor, dar şi emoţia cu care s-a vorbit, au devenit liantul tuturor dezbaterilor. S-au pus întrebări şi s-au căutat răspunsuri pe măsura preocupărilor şi a timpurilor în care trăim. În cadrul întâlnirii, într-o înlănţuire, doar intuibilă, a tuturor celor aflaţi în cealaltă lume şi a celor în viaţă, prezenţi virtual, prin intermediul tehnologiei, la acest simpozion, s-a amintit despre Mănăstirea Văratec, locul în incinta căruia, undeva, aproape de mormântul Veronicăi Micle, un român, căsătorit în Anglia, a construit, în memoria soţiei sale englezoaice, un Centru Cultural. Acolo, la Văratec, a avut loc o întâlnire  a eminescologilor, de mare anvergură, din toată lumea. Trebuie amintit că în cimitirul lăcaşului de cult îşi odihneşte sufletul şi Zoe Dumitrescu Buşulenga, personalitate a culturii româneşti, devenită, în cadrul mănăstirii, Maica Benedicta.

In timpul discuţiilor, s-a strecurat şi numele Mânăstirii Sfânta Ana,  situată pe unul din dealurile Orşovei. Pentru cei care nu ştiu, reamintesc faptul că adevăratul ctitor al acestui locaş de cult, este celebrul ziarist Pamfil Şeicaru. De altfel, cu foarte puţin timp în urmă, Uniunea Ziariştilor din România, prin preşedintele acesteia, domnul Doru Dinu Glăvan, împreună cu alţi ziarişti şi oameni de mare spirit, au comemorat pe distinsul om de cultură pomenit anterior. Printre multe alte amănunte, în contextul discuţiilor, s-a amintit şi faptul că în anii 1969 -1970, regimul politic, trâmbiţat timp de peste 100 de ani, de-a lungul şi de-a latul, pe faţa pământului, s-a folosit, la propriu, de munca patriotică a unor elevi de liceu, pentru a transforma mănăstirea din lăcaşul de cult existent, într-un restaurant, într-o bodegă, nu la îndemâna oricui, pentru activiştii înverşunaţi ai pcr-ului din Orşova sau pentru cei din preajmă, din zona Severinului. Multe, foarte multe biserici, din tot blocul comunist, au fost dărâmate, au fost transformate în hambare pline de şoareci şi şobolani, în grajduri pentru animale sau bordeluri departe de ochii trecătorului. Acolo, în aceste bordeluri de tip nou, alături comuniştilor, curvele de tip nou. Lenin, ale cărui învăţături ni s-au băgat pe gât zeci de ani (înverşunaţii vremurilor comuniste, înverşunaţi  şi acum, dacă Dumnezeu ne le-ar fi pus un nod în gât,  l-ar predica neîncetat), apoi Stalin, pe lângă desfiinţarea  bisericilor, au executat peste 20 000 de preoţi, alte zeci de mii au ajuns în închisorile URSS-ului şi alţii au pierit sub nămeţii  Siberiei.

Într-o astfel de perioadă a dictaturii proletare, pe când la Orşova se transforma o mânăstire în cârciumă, sub nasul lui Ceauşescu şi a acoliţilor săi, I.P.S Nestor Vornicescu, Mitropolit al Olteniei, membru al Academiei Române, Marin Sorescu, şi el membru al aceleiaşi instituţii, dar şi scriitor plecat din Bulzeştiul Doljului, împreună cu Valerică Petria, preot al comunei,  reuşesc să obţină aprobările de renovare a bisericii din comuna Bulzeşti, satul Seculeşti, biserică din care mai existau, atunci, doar nişte cioturi ale zidurilor (cele din părţile laterale de aproximativ o jumătate de metru, cele dinspre răsărit, din spatele altarului, de peste un metru). Banii, din câte se pare, au venit din partea Mitropoliei Olteniei, prin intermediul  Ministerului Cultelor, din partea mânăstirilor din Oltenia, şi o parte din Premiul Herder, premiul  decernat  lui Marin Sorescu, prin urmare, o parte din partea poetului.

Astăzi, 21.11.2020, în acest lăcaş creştin, rezidit pe vechea fundaţie a bisericii distruse cândva (probabil tot de activiştii comunismului), la iniţiativa părintelui spiritual din comuna Bulzeşti, Dolj, preotul Sanda, un sobor de preoţi, în prezenţa consătenilor, contemporani sau nu lui Sorescu, scriitorul ce şi-a împins satul românesc spre universalitate, a fost comemorat. Amintesc faptul că Marin Sorescu s-a stins din viaţă la data de 08.12. 1996, la Spitalul Elias din Bucureşti.

Sunt convinsă că Marin Sorescu, Zoe Dumitrescu Buşulenga, Pamfil Şeicaru, Eminescu, Amita Bhose,  Veronica Micle şi toţi ceilalţi pomeniţi de noi de-a lungul convorbirilor, de acolo, din ceruri, ne-au  vegheat şi, probabil, s-au bucurat alături nouă.

Mulţumim preoţilor şi sătenilor prezenţi, mulţumim şi celor care din diverse motive nu au putut participa la acest moment.  Mulţumim anticipat şi celor ce îl vor ruga pe Dumnezeu  să se îngrijească de sufletul său, al poetului Marin Sorescu şi al nostru, al celor rămaşi încă în viaţă pe faţa pământului.

Beatrice Silvia Sorescu