Senatorul de Olt, Paul Stănescu (62 ani), noul secretar-general interimar al PSD, privit de la distanţă, ascultat în rarele sale apariţii, în spaţiul public, pare un politician de treabă, care-şi cunoaşte măsura. Nu străluceşte la nivel discursiv, în schimb, evaluat după rezultatele obţinute de PSD Olt are, de bună seamă, calităţi organizatorice şi ştie să se apropie de oameni. Dacă faptul că a fost bun prieten cu Liviu Dragnea, în siajul căruia s-a şi aflat o vreme, promovat pe puncte, ca vice-premier (se practică bine mersi şi la alţii), pentru a răci apoi relaţiile, fără explicaţii, nu se pune, în schimb declaraţia sa după şedinţa Comitetului Executiv al PSD, în urma căreia a fost investit ceea ce este momentan, când a anunţat că „a avut o relaţie extraordinară cu preşedintele demisionar al partidului, Viorica Dăncilă, şi speră să rămână aceiaşi buni prieteni şi în continuare”, nu este deloc un fapt divers. Afirmaţia exprima o atitudine, de circumstanţă din partea unui om serios şi deplin sănătos la cap. Că la numai câteva zile a aruncat o petardă, insinuând un „blat” al Vioricăi Dăncilă cu preşedintele Klaus Iohannis, în campania electorală, fără a putea furniza în afara propriilor supoziţii infantile argumente peremptorii, îl pune pe senatorul Paul Stănescu într-o postură jenantă, de politician de mucava. Puse cap la cap, ultimele sale declaraţii descumpănesc, de-a dreptul. Fiindcă nu poţi să tragi concluzia, după o discuţie tete-a-tete a Vioricăi Dăncilă, pe când era premier, cu preşedintele Klaus Iohanis, că s-a rupt fibra morală în fostul premier, acceptând „blatul pomenit”. La vârsta sa, Paul Stănescu nu este un exaltat, ci mai degrabă un politician trecut prin viaţă, uns cu toate alifiile, cum se spune, ştie bine ce i s-ar putea reproşa şi ce nu, Vioricăi Dăncilă. Care, respectând adevărul, n-a ajuns doar prin aranjamente în spatele uşilor închise, candidata partidului la alegerile prezidenţiale, ci prin votul democratic din Congresul PSD. A spune acum că n-a fost de acord cu nominalizarea respectivă, este „apă de ploaie”, fiindcă reticenţa trebuia exprimată clar şi răspicat la Congresul amintit. Care au fost relaţiile între Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni, în acest an, n-are rost să le mai amintim. Există şi o limită a logicii infantile. Se poate, fireşte, accepta că Viorica Dăncilă a făcut erori, nu puţine, de-a lungul unei campanii electorale, poate şi înainte, inclusiv în opţiunea de a candida la alegerile prezidenţiale, într-un context nefavorabil partidului său. Dar blat? Sună aiuritor. Când Klaus Iohannis i-a refuzat cu obstinaţie orice propunere de confruntare directă şi a şubrezit guvernul, pe cât i-a stat în putinţă, pregătindu-i debarcarea, totul pare nu neverosimil, cât o prostie rotundă şi rece, ca o lună pe cer în decembrie. Logica lui Paul Stănescu în declaraţia făcută urlă pe alocuri. Dar vrea să aibă logică? Sau doar lipsă de scrupule şi măsură? Suntem, până la urmă, ceea ce sunt şi opţiunile noastre. Iar o opţiune morală şi politică de acest calibru, prin promovarea unui asemenea scenariu, cu destule slăbiciuni, nu-l ajută pe Paul Stănescu şi nu ajută nici partidul social-democrat într-o asemenea perioadă. Doar „dă apă la moară” detractorilor şi aduce în discuţie diferenţa care va exista întotdeauna între structura mentală a unui politician autentic şi mentalitatea unui politician pârât, ca să nu spunem între un jucător de bridge şi unul de barbut.
