Se ştia cam tot ce trebuia să se ştie, aşa încât Congresul PSD, găzduit, conform tradiţiei, de Romexpo, din Capitală, n-a făcut decât să valideze preparativele organizatorice premergătoare. Sorin Grindeanu, liderul interimar, candidând singur la şefia partidului, a fost votat ca preşedinte en-fanfare, noua sa echipă de conducere, aşişderea, în schimb „s-a umblat” la statut şi printre noutăţi s-a aflat şi renunţarea la termenul de „progresist” din raţiuni asupra cărora nu mai insistăm. Retragerea senatorului Titus Corlăţean din competiţie n-a făcut valuri, în pofida promisiunii acestuia a unei „reformări profunde” a partidului. Prezenţele insolite anunţate, precum cea a lui Mircea Geoană, Adrian Năstase, Victor Ponta ca „foşti”, n-au fost completate şi de prezenţa Vioricăi Dăncilă, despre care s-a spus că n-a putut ajunge şi Liviu Dragnea, acesta pentru motivul că ar avea restricţii, ceea ce a negat. Detaliu irelevant, în cele din urmă. N-au fost invitaţi, oarecum surprinzător, lideri ai partidelor din coaliţia de guvernare şi nici preşedintele Nicuşor Dan, care în mod tradiţional erau invitaţi, ceea ce demonstrează şi un semnal rece privind relaţiile interpartinice. Paradoxal, nici liderul UDMR, Kelemen Hunor, bănuit de bune relaţii cu PSD-ul, n-a fost văzut, deşi la congresul UDMR din 10 octombrie, Sorin Grindeanu a fost prezent în sală. Nimic nu este însă întâmplător şi anunţă ceva pentru perioada imediată: pe de-o parte se doreşte o coagulare internă, a noilor structuri, iar pe de alta o calibrare a raporturilor cu partenerii şi rivalii partidului. Sorin Grindeanu a intrat în competiţie pentru funcţia de lider al partidului cu moţiunea intitulată „Uniţi pentru români. Puternici doar împreună”. Potrivit textului moţiunii, altminteri bine articulat, PSD a fost în ultimele trei decenii arhitectul stabilităţii româneşti. Modernitatea şi solidaritatea nu se exclud, economia poate fi eficientă, progresul şi moralitatea pot seduce în egală măsură, iar noile tehnologii pot augmenta coeziunea socială. Documentul prezentat de Sorin Grindeanu a cuprins mai multe teze, bine elaborate, între care şi aceea că PSD este cea mai mare forţă politică a României democratice, dar are nevoie acută de clarificări identitare. La vremuri noi, clarificări noi, fiindcă lumea s-a schimbat şi trebuie să ţină pasul şi partidele, cu dinamica văzută. Un partid nu trăieşte din amintirea reuşitelor, ci din puterea de a-şi identifica noi obiective adaptate prezentului, dar şi orientate spre viitor, în folosul oamenilor. Congresul n-a fost o solemnitate obtuză, cu pompă oficială, ci s-a vrut o dezbatere decentă. România are nevoie de un proiect de ţară, iar PSD-ul poate să fie forţa care îl propune şi îl duce la capăt. S-a spus că selecţia oamenilor trebuie să se bazeze pe competenţe, reuşite anterioare, loialitate. Cei care au luat cuvântul au venit cu idei noi, proaspete, şi chiar un nou limbaj. Sorin Grindeanu „meditat”, după toate aparenţele, de Adrian Năstase, poate pleca bine… în cursa de lider al unui partid important. Este bine consiliat, dar dincolo de ceea ce s-a văzut urmează… faptele, umbra de când ne ştim a vorbelor.
